Jacques Yves Cousteau

“ Fiecare om isi are o Atlantida a sa,

pe care o cauta toata viata.

Este drept, nu intotdeauna o gasesti.

In ceeace ma priveste eu am descoperit

realmente un continent legendar:

Oceanul mondial.

El este visul, soarta si victoria mea.”

Cap.I Un luptator pentru sanatatea planetei

Secolul al XX-lea nu a dus lipsa de mari personalitati, savanti, exploratori, oameni politici, ce si-au adus contributia la dezvoltarea civilizatiei, a societatii. Cu toate acestea, putini au avut parte de o faima asemanatoare celei de care s-a bucurat “Amiralul Adancurilor”- Jacques Yves Cousteau, popular nu numai in Franta ori in Statele Unite ci pe intreaga planeta.

Numele lui Jacques Yves Cousteau este asociat cu lumea submarina si va ramane legat de spatiile oceanice pe care le-a starbatut, ani in sir, la bordul navei sale Calypso.

A fost socotit un “Cristofor Columb al adancurilor marine”, dar, spre deosebire de remarcabilul genovez ce marturisea ca “vorbele lipsesc si mana este incapabila sa scrie toate minunile marii”, Jacques Yves Cousteau a descoperit modalitatea de a face milioane de oameni sa traiasca, odata cu el, bucuria descoperirilor intr-o lume careia foarte putini inaintea sa ii descifrasera tainele.

Acest mesager fabulos a fost imaginea filmata, care astazi are un impact mult mai puternic decat vorba mestesugita a oratorului sau slova fermecata a scriitorului.

Dorinta de a descoperi lumi noi este deosebt de atragatoare, mai ales pentru tineri, Jacques Yves Cousteau scotand la iveala, pentru noi, toti minunile lumii submarine.

Aventura sa a inceput in anii ’30, fiind greu de banuit ca entuziasmul, in primul rand sportiv al unor tineri, va deschide noi orizonturi, nebanuite, in cunoasterea marii.

Au fost Tailliez, Cousteau si Dumas, spun astazi cartile ce consemneaza istoria patrunderii omului in mare, dar toata lumea, toti prietenii si colaboratorii, de atunci si de mai tarziu, sunt unanimi in a recunoaste ca Jacques Yves Cousteau a facut pasul hotarator pentru patrunderea in noua lume.

Oceanul este lumea sa, o lume pasionanta pe care s-a straduit permanent s-o infatiseze, in aspectele ei diverse, unui numar cat mai mare de oameni pentru a le deveni si or familiara.

A facut acest lucru cu ajutorul imaginii cinematografice, dar si prin cartile sale, toate bogat ilustrate, continand fotografii superbe si texte sintetice, clare, usor de inteles pentru oricine.

Jacques Yves Cousteau a publicat mult in literature de informare, volume compacte sau zeci de articole in marile reviste de popularizare a stiintei, de la “Istoria unui film” si “Lumea tacerii”, pana la cartile care redau etapele “Odiseei submarine a echipajului Calypso”.

Scrise in colaborare cu fiul sau Philippe (“Rechinii”) sau cu vechiul sau prieten Philippe Diolé, acestea au fost editate simultan in sapte limbi si au fost consacrate Rechinilor, Coralilor, Comorilor scufundate, Caracatitelor, Delfinilor, Focilor, Explorarilor din Insulele Galapagos sau din Lacul Titicaca.

Privitor la activitatea de cercetare stiintifica propriu-zisa trebuie mentionata “Insula misterioasa” un laborator submarin ce a prmit numele operei de Jules Verne. Construit in 1962 de “Centrul de Studii Marine Avansate” din Marsilia, organism creat tot din initiative lui Cousteau, laboratorul a avut aspectul unei geamanduri caudate. Un imens tub etans care se mentinea vertical in apa, datorita unor dispozitive de lestaj aflate la partea sa inferioara. La suprafata marii ramanea doar un laborator si platforma pentru elicopterul care aducea echipajul format din sase oameni.

Acesta lucra in camerele de observatie plasate in lungul partii scufundate a tubului. Ancorat de fund cu cabluri de nylon, deasupra unor adancimi de peste 2500 m, laboratorul era prevazut cu sisteme automate de neutralizare a oscilatiilor provocate de valuri.

Cu ajutorul acestu original laborator de larg s-au putut face studii asupra vietii marine si starii apei pana la 50 m adancime. S-a cercetat biologia unor organisme marine, productivitatea fitoplanctonului, curentii, mecanismul evaporarii apei etc. din zona Mediteranei cuprinsa intre Nisa si Insula Corsica.

Inlaturarea barierelor ce-l opreau pe om sa patrunda in mediul acvatic a fost realizata in decembrie1942, cand, cu sprijinul inginerului Emile Gagnan, Jacques Yves Cousteau a obtinut, dupa cautari intense, costumul de scafandru autonom, cu butelii cu aer comprimat la 150 de atmosfere, cu masca si labe de cauciuc.

Experimentat in 1943 de catre Cousteau si prietenii sai, Philippe Tailliez si Frederic Dumas, acest scafandru avea ca piesa principala mica cutie a detentorului care, la cererea scufundatorului, ii furniza acestuia aer exact al presiunea corespunzatoare adancimii la care se afla.

Dupa 1950, folosirea acestui tip de scafandru, cunoscut sub numele de “scafandrul Cousteau-Gagnan”, s-a raspandit extreme de rapid, cucerind lumea. Cu ajutorul sau, universal albastru a devenit accesibil pana la adancimi de 60-70 de metri, scufundatorul putandu-se misca liber, plutind nestingherit, urcand sau coborand cu o singura miscare a labelor de cauciuc care-i imbracau picioarele, om-peste in lumea pestilor, pe care, din pacate, a inceput sa-i vaneze cu prea mare inversunare.

Jacques Yves Cousteau a avut,in Philippe Tailliez si Federic Dumas doi prieteni si totodata doi colaboratori remarcabili, ce i-au fost alaturi in perioada cercetarilor submarine. Cu ei a realizat primele filme. Daca in 1942 au filmat in apnee: “La 18 metri adancime”, celelalte filme, incepand cu “Epave” (1943), au fost facute utilizand scafandrul autonom. Acestea nu sunt de loc putine: din 1943 pana in 1997 a realizat 128 de filme. Ele au aratat lumii o lume nebanuita, populata cu fiinte avand forme si culori deosebite, insa, un lucru ce trebuie retinut: o lume fragila, aflata mereu in pericol ca urmare a activitatilor umane.