Necesitatea și Sensul Istoriei

Problema necesitatii istorice “este una veche,dar care continua sa ne devoreze si astazi.” “conceptia occidentala asupra istoriei” rastoarna vechile doctrine care sustineau carac- terul inevitabil al evenimentelor istorice.Din ce in ce mai putini filosofi ai istoriei accepta acest determinism.Pentru ei aceste dogme sunt mai mult decat indoielnice,ele sunt periculoase pentru ca vor sa ne faca sa sa acceptam ca tot ceea ce se intampla are o evolutie necesara si ca ar fi temerar din partea noastra sa o infruntam.

De aici reiese actualitatea remarcabila a temei,intr-un moment in care printre filosofii istoriei exista tendinta de a reveni la vechea conceptie ca “tot ceea ce exista, exista”(1).A explica inseamna a justifica,iar a intelege tot inseamna a scuza tot.Iluziile rasunatoare descrise eufemistic ca semi-adevaruri au contribuit din plin la confuzia ce domina subiectul in cauza.

Din aceasta schema veche,a istoriei faptelor a necesitatii, “Eul “ era exclus.Se credea si sigur se mai crede si astazi ca poti comenta istoria “obiectiv” ,fara sa-ti pui amprenta personala.Teorie atacata prin argumente mai mult sau mai putin solide,care afirmau si sustineau importanta punctului de vedere personal.Totusi ei admit o ierarhi- zare a interpretarilor,pentru ca sunt interpretari care nu concorda cu adevarat cu datele “acceptate” .Pot exista trepte intermediare intre “punctele de vedere”mai mult sau mai putin universale si unele “ipoteze istorice” care nu joaca rolul unor legi universale. Acestea pot fi testate si sunt deci comparabile cu teoriile stintifice pentru ca in stinta “punctele de vedere” pot fi determinate de o teorie stiintifica.

Cunoastrea istorica este folosita de cei impresionati de performantele stiintelor naturii,de prezicere in general,sa umple golurile din trecut printr-o metoda “stintifica”

apeland la un sistem metafizic sau empiric.Aici nu sunt luati in calcul si factorii motivationali.Suntem interesati de prognoze si sa folosim mijloace pentru atingerea scopurilor,mijloace prin care putem testa validitatea legilor universale.

O dificultate reala exista si in spatele sensului pe care istoria concreta a omenirii,il poate avea in marele plan al lumii.Daca sensul istoriei (in cazul in care acesta exista) este determinat de fiecare generatie,de alegerile si framantarile lor,atunci trebuie admisa teoria conform careia istoria este relativa.Istoria ne priveste pe noi,pe toti oamenii pentru ca istoria nu poate fi decat istorie a ceva.Noi suntem “prinsi” in mijlocul ei,in mijlocul sperantelor,suferintelor,luptelor pentru putere.”Eul” ,autoexprimarea lui,sunt definitorii pentru sensul pe care ar trebui sa-l aiba istoria.

Simplificand totul,obiectivul pe care incerc sa-l ating prin acest eseu este acela de a dezbate problema necesitatii si sensului istoriei.Nu vreau sa ajung la certitudine,la

(1) citatul apartine celebrului critic Bernard Berensou,fiind inclus in critica lui I.Berlin “ Necesitatea istorica”.

raspunsuri definitive,ceea ce e imposibil de altfel,ci mi-as dori ca la final sa pot identifica.

noi si noi interogatii.Acest lucru m-ar pastra intr-un raport cognitiv cu lumea.

Primele interogatii esentiale care reies din aceasta tema ar fi acelea cu privire la necesitate:Exista necesitate?Daca da,care este rolul individului in aceasta situatie?Se mai poate vorbi de libertate in adevaratul sens al cuvantului?Urmatoarele intrebari vizeaza sensul istoriei:exista un sens al istoriei?Exista legi istorice?Care ar fi cheia istoriei?Exista progres istoric?

Pentu a scoate din obscuritate “raspunsurile” la aceste intrebari,ma simt nevoita sa fac apel la critica lui I.Berlin si la cea a lui K.Popper cu privire la necesitate si istorie si la relatia catre ar putea fi intre acesti doi termeni.

Intr-o prima faza conceptiile celor doi critici merg pe aceiasi cale.Ambii fac apel la stiinta,la teoriile,descrieriile si valoarea ei.

Popper spune ca nici chiar o stiinta nu este doar un “corp de fapte”.Argumenteaza prin faptul ca se manifesta o dependenta de interesele celui ce a cules respectivele fapte,de punctul sau de vedere.In stiinta acest punct de vedere este de obicei determinat de o teorie stiintifica.Din marea varietate de fapte sunt alese acelea care sunt interesante prin legatu- ra lor cu o teorie stiintifica.Popper spune care este “vehiculul progresului stiintific”: rasturnarea teoriilor.El critica rationamentul conform caruia stiinta este circulara pentru ca nu cautam doar fapte care sa confirme teoria,deci aceste fapte nu repeta teoria.Popper propune ca metoda stiintei sa constea mai degraba in cautarea de fapte ce ar putea sa infirme teoria.Acest lucru este denumit de el:testarea teoriei pentru a vedea neajunsurile din ea.Testarea caracterului stiintific al unei teorii tine de rasturnarea ei,de falsificabilitatea ei.Cheia metodei stiintifice este oferita cu ajutorul incercarilor de infirmare a predictiilor,prognozelor.