Comportamentul Politic Asimilat Grupurilor

Omul, în luptã pentru supravieţuirea sa, se asociazã cu semenii în acelaşi efort constant care îl obligã sã transforme realitatea, sã îndepãrteze pericolul şi sã-şi modeleze compor-tamentele care conduc la satisfacerea proiectelor sale. Doar factorii individuali nu pot sã ducã ei singuri la înţelegerea personalitãţii politice şi a acţiunilor ei specifice pe motiv cã nu existã factori exclusiv individuali şi cã individul nu poate fi decât în situaţie. Este necesarã studierea individului în realitatea cotidianã, alãturi de alţi indivizi. Chiar factorii biologici sau psihologici care intervin în declanşarea unui comportament sunt produsul unui mediu care a modelat individul.

Mediul social în care acţioneazã indivizii funcţioneazã ca o reţea de simboluri care se integreazã la diverse niveluri, din ce în ce mai profund în individ, fiind la fel de semnificative atât interacţiunea comport-amentelor indivizilor câr şi realitatea socialã

Cursanţii au posibilitatea de a alege grupul de apartenenţã din care vor face parte. Cursanţii în cadrul grupului aderã la scopuri şi interese comune, la ideologii general acceptate. Puterea politicã intrã în relaţii cu grupurile statistice şi are interes ca acestea sã se încadreze în forme instituţionale, astfel organizaţiile pot fi cunoscute, controlate şi eventual asociate la acţiunile mecanismelor puterii politice, încât efectele acţiunii lor urmând a fi echilibrate de mecanismele puterii pentru a nu perturba radical evoluţia societãţii.

În cadrul grupului fiecare cursant încearcã sã-şi impunã imaginea personalã valorizatã care îi poate asigura un status legitim superior celorlalţi, determinând supunerea grupului de cursanţii de care are nevoie. În acest fel se manipuleazã sisteme de reprezentãri sociale ca într-un joc de putere, ţinând cont de procesele psihologice individuale, de relaţiile dintre cursanţii, precum şi de ierarhiile de putere şi statut ce definesc structura grupului.

A aparţine grupului înseamnã a-ţi delimita poziţia în raport cu membrii grupului cât şi faţã de celelalte grupuri dominante/dominate, ceea ce indicã locul atribuit sau câştigat într-un sistem de relaţii. Schimbãrile atitudinale ale celorlalţi faţã de cursant, chiar şi modificãrile sale comportamentale alimenteazã temeri ce declanşeazã mecanisme defensive ale Eului (disocierea, proiecţia) pentru a apãra poziţia ameninţatã. A construi, a adopta şi chiar a înlocui un comportament politic (în cadrul grupului) implicã existenţa unor obiecte imaginare, investite inconştient, a care ţinem şi faţã de care ne raportãm. Obiectul poate fi şi un subiect uman. Ei îşi vor ajusta comportamentele politice în funcţie de un scenariu imaginar, colectiv, dar, bineînţeles, avantajos. Din inconştient, socialul se presupune cã traverseazã intra-psihicul şi îl structureazã. Mecanismele defensive sunt moduri de parcurgere între realitatea psihicã a cursantului şi realitatea socialã (cãtre ceilalţi) prin proceduri de deplasare a obiectelor.

În cadrul mulţimilor, comportamentul politic al cursantului se niveleazã, se uniformizeazã şi se omogenizeazã. Astfel, indivizii nedecişi, cu un comportament nespecific îşi sporesc forţa, iar oamenii decişi îşi diminueazã comportamentele în mulţime.

Cursanţii al cãror prestigiu personal este cunoscut şi admirat iau frâiele conducerii, manipulând luarea deciziilor, normele de grup, comportamentele indivizilor, uzând de încrederea pe care o au oamenii în el şi de mecanismul de repetare a argumentelor prin forţa autoritãţii sale.

La început existã un nucleu de revoluţionari animaţi de reprezentarea unei societãţi mai bune. Ei se dovedesc indispensabili în derularea evenimentelor, asigurând participanţii în faza de început, în care cei mai prudenţi evitã sã se angajeze. Iar, mai târziu, sunt capabili sã-şi asume funcţiile de conducãtori, în mãsura în care integritatea indiscutabilã le permite sã facã promisiuni care din partea altora ar fi lipsite de credibilitate.

Urmeazã un aflux de cursanţi animaţi de motivaţii diferite. Unii dintre ei aşteaptã ajutor imediat sau poziţie de prim plan în societatea post-revoluţionarã. Alţii se angajeazã doar atunci când a fost trecut pragul dincolo de care acţiunea începe sã aibã eficacitate