Comunități de practică - rolul lor în organizațiile bazate pe cunoștințe

Comunități de practică. Rolul lor în organizațiile bazate pe cunoștințe

I. Conceptul de comunitate de practică

1.1. Prezentare generală a conceptului

Comunitatile de practică reprezinta unul dintre principalii stalpi de construire a cadrului de management al cunostintelor. Comunităţile de practică sunt reţele de practicieni, de la egal la egal, în cadrul unei organizaţii, care se ajuta reciproc pentru o performanta mai buna, prin împărtăşirea cunoştinţelor lor. Acestea sunt formate din oameni care se angajează într-un proces de învăţare colectivă într-un domeniu comun de activitate umană: un trib de învăţare pentru a supravieţui, o trupa de artisti care doresc noi forme de expresie, un grup de ingineri de lucru pe probleme similare, o clică de elevi în definirea identităţii lor în şcoală, o reţea de chirurgi care doresc să exploreze noi tehnici, o adunare de manageri pentru prima dată ajutându-se reciproc pentru a face față situației. Multe dintre organizaţiile mari au înfiinţat zeci de comunităţi de practică, dintre care unele pot avea peste o mie de membri.

O societate care doreşte să introducă comunităţile de practică ca practica cea mai buna de împartasire a mecanismului trebuie să ştie de unde să înceapă şi cum să înceapă. Ce comunităţi aveţi nevoie să se stabilească- Cum alegeţi care comunităţi să le promovati- Vei lucra doar cu comunităţile existente, sau poti începe cu anumite comunităţi dintr-o zonă particulară- Ai nevoie de o strategie a Comunităţilor; o abordare strategică in dezvoltarea comunităţilor de practică pentru livrarea valorii in afaceri.

Domeniul

O comunitate de practică nu este doar un club de prieteni sau o reţea de conexiuni între oameni. Acesta are o identitate definită printr-un domeniu comun de interes. Calitatea de membru implică, prin urmare, un angajament faţă de domeniu, şi, prin urmare, o competenţă partajată care distinge membri de la alte persoane. Ai putea aparţine la aceeaşi reţea ca cineva fără să-l cunoști. Domeniul nu este neapărat ceva recunoscut ca "expertiză" în afara comunităţii. O gasca de tineret e posibil să fi dezvoltat tot felul de moduri de a face față domeniului lor: supravieţuirea pe stradă şi menţinerea unui fel de identitate cu care să poată trăi. Ei valorifică competenţa lor colectivă şi învață unii de la alţii, chiar dacă puţini oameni din afara grupului poate valorifică sau chiar recunosc expertiza lor.

Comunitatea

În urmărirea interesului lor în domeniul lor, membrii se angajează în activităţi comune şi discuţii, se ajută reciproc şi împărtățesc informaţii. Ei construiesc relaţii care să le permită să înveţe unii de la alţii. Un site propriu-zis nu este o comunitate de practică. Având acelaşi loc de muncă sau acelaşi titlu nu construiește o comunitate de practică cu excepţia cazului în care membrii interacţionează şi învaţă împreună.

Membri ai unei comunităţi de practică nu lucrează neapărat împreună zi de zi. Impresioniştii, de exemplu, obișnuiau să se întâlnească în cafenele şi studiouri pentru a discuta despre stilul de pictură pe care îl inventau împreună. Aceste interacţiuni erau esenţiale pentru a îi face o comunitate de practică, chiar dacă de multe ori pictau în solitudine.

Practica

O comunitate de practică nu este doar o comunitate de interese - oameni cărora le place un anumit tip de filme, de exemplu. Membri ai unei comunităţi de practică sunt practicanţi. Ei dezvoltă un repertoriu comun al resurselor: experienţe, povestiri, instrumente, modalităţi de abordare a problemelor recurente - pe scurt o practică comună. Acest lucru necesită timp şi interacţiune susţinută. O conversaţie plăcută cu un străin pe un avion vă poate oferi tot felul de aspecte interesante, dar nu constituie o comunitate de practică. Dezvoltarea unei practici comune poate fi mai mult sau mai puţin facută în conştiență de sine. Inginerii "Ştergătoarelor de parbriz" de la un producător auto fac un efort concentrat de a colecta şi documenta trucurile şi lecţiile pe care ei le-au învăţat într-o bază de cunoştinţe. Prin contrast, asistentele medicale care se întâlnesc regulat pentru masa de prânz într-o cafenea din spital este posibil să nu realizeze că discuţiile lor reprezintă una dintre sursele lor principale de cunoştinţe despre cum să aibă grijă de pacienţi. Totuşi, în cursul tuturor acestor conversatii, ele au dezvoltat un set de poveşti şi cazuri care au devenit un repertoriu comun pentru practica lor.

Este o combinatie a acestor trei elemente care constituie o comunitate de practică. Iar prin dezvoltarea acestor trei elemente în paralel se cultivă o astfel de comunitate.