Dimensiuni Culturale

Pentru a putea vorbi de dimensiuni culturale trebuie sa explicam termenul de “cultura”. Astfel, in 1917 Robert Lowie proclama cultura ca fiind unicul si exclusivul subiect al etnologiei ¬ asa cum mintea e obiectul psihologiei, viata al biologiei etc. Cultura a ramas monopolul antropologiei; mai mult, conceptul utilizat în antropologie si într-o ramura a sociologiei a fost vazut chiar ca un soi de piatra de temelia a stiintelor sociale. Doi dintre marii antropologi ai momentului (Kluckhohn si Kroeber) opinau în 1952 ca ideea culturii e o notiune cheie în gândirea contemporana americana.

Sigur, cultura explica anumite lucruri, însa ofera doar o explicatie partiala a felului particular în care oamenii se comporta, gândesc sau îsi modifica gândirea si comportamentul. Alte elemente explicative, între care fortele politice si economice, institutiile sociale, procese biologice si psihice nu pot fi date la o parte sau ¬ ceea ce antropologii practica adesea ¬ interpretate la rândul lor în termenii culturii [culturalism]. Problema este ca cultura poate deveni ¬ atunci când i se aloca forta explicativa ¬ o redutabila fantoma utilizata în câmpul politic. Cultura poate fi utilizata atât pentru a clama libertatea cât si pentru a justifica opresiunea. În antropologia culturala se asuma ca principiu metodologic identitatea inconfundabila a culturilor (faptul ca ele reprezinta unitati independente, între care pot fi stabilite diferente semnificative) si relativismul cultural (culturile stau toate la acelasi "palier"; au aceeasi "demnitate", nu se ierarhizeaza). Fiecare cultura trebuie analizata în propriul ei context, si nu prin concepte integratoare de genul "umanitatii ca întreg" sau a "evolutiei umanitatii".

Geert Hofstede, profesor emeritus la Maastricht University, considera ca exista o “cultura in sens restrans”, adica “o civilizatie” sau “rafinament al mintii”, care se concretizeaza in rezultate cum ar fi educatia, arta si literature si o “cultura ca software mental”, care corespunde conceptului de cultura din antropologie, care include tipare de gandire, simtire si actiune. La începutul anilor `70, Geert Hofstede a realizat un studiu sistematic de amploare prin care încerca sa explice atitudinea fata de munca a angajatilor companiei multinationale IBM pe baza caracteristicilor culturale specifice nationalitatii angajatilor.

Initial, Hofestede si-a dezvoltat modelul de diferentiere a culturilor nationale in baza a patru dimensiuni: distanta fata de putere (IDP), individualism (IDV), masculinitate (MAS) si evitarea incertitudinii (IPI). Dupa continuarea cercetarilor pe angajati si manageri din China, Hofstede a adaugat o noua dimensiune modelulu sau, orientarea pe termen lung (OTL), inspirata din filozofia confucianista. Culturile nationale pot fi pozitionate de la un grad ridicat pîna la un grad scazut pe fiecare din cele cinci scale, obtinându-se astfel un profil cultural distinct.

- Indexul distantei fata de putere (IDP) – reflecta gradul în care membrii unei culturi se asteapta si accepta ca puterea sa fie inegal distribuita in socetate si in organizatii. Un indice al distantei fata de putere mare reflecta inegalitati din punct de vedere al accesului oameniilor la putere si avutie. Aceste societati sunt orientate spre sistemul de caste, cu posibilitati reduse de mobilitate si de progresare ale cetatenilor. Un indice al distantei fata de putere redus semnifica egalitatea sanselor si oportunitatea oamenilor de a accede la un status mai bun.

- Individualism (IDV) – se refera la masura în care o cultura încurajeaza independenta si libertatea individului fata de grupul caruia îi apartine. Un nivel ridicat al individualismului reflecta faptul ca dreptutrile individului au un rol important cadrul societatii. In aceste societati, indivizii tind sa dezvolte un mare numar de relatii libere, oamenii preocupandu-se de proprii interese si de cele ale familiei restranse (familia nucleu). Un nivel scazut de individualism (colectivism) este specific societatilor cu un mare grad de colectivism, cu legaturi stranse intre indivizi. In acest caz, oamenii se asteapta ca altii din grupul lor sa le apere interesele in schimbul loialitatii manifestate fata de grupul respectiv.