Etica în Management

Conceptul de etică în cadrul managementului resurselor umane ori a fost neglijat, ori a căpătat o dimensiune preponderent teoretică şi, prin aceasta, prea puţin operaţională, astfel aplicativitatea ei este redusă. S-a realizat mai mult o filosofie a lui “ar fi bine să ”care a urmărit mai degrabă să discrediteze acest aspect decât să-i confere importanţă reală. Se poate observa la o privire mai atentă, că etica în managementul resurselor umane justifică întegul domeniu. Într-adevăr, dacă este să folosim doar indicatorul corect-incorect, să ne închipuim eficienţa unei recrutări bazată pe minciuni, a instruirii sau programelor de motivare văzute de angajaţi ca instrumente de manipulare şi îndoctrinare în mâna managerilor sau a unei evaluări ca fiind percepută nedreaptă, neechitabilă. Tocmai de aceea etica în domeniul resurselor umane poate fi regăsită sub multiple aspecte, pornind de la cele care intră strict în categoria sa de competenţă şi până la cele care ar putea fi, mai simplu, încadrate în categoria unor greşeli şi a manifestării neprofesionalismului în aplicarea unor proceduri şi strategii.

Conceptul de etica in managementul resurselor umane nu presupune doar respectarea legii ci şi o bună gestionare a relaţiilor cu ceilalţi. Etica înseamnă mai mult decât rezolvarea sau preîntampinarea unor conflicte, ea are în vedere găsirea unui echilibru între interesele angajatorilor şi cele ale angajaţilor

Chiar dacă a fost observată o asemănare între sintagmele „valori”, „etică” şi „conduită”, acestea fiind utilizate adesea alternativ , putem preciza că aplicare lor în sectorul public au o notă aparte cum ar fi :

- Valori – principii sau standarde individuale care ghidează judecata privind ce e bun si corect

- Etica – regulile care transpun idealurile caracteristice sau ethosul în activitatea de zi cu zi

- Conduită – acţiunile şi comportamentul real al funcţionarilor publici

Pentru că etica în managementul resurselor uname este o etică aplicată, mai mult sau mai puţin, în mod inevitabil cuprinde o serie de valori specifice fiecărei culturi, tocmai de aceea acest concept este văzut diferit în unele ţări. Diferenţele culturale sunt vizibil prezente, ele sunt determinate de mai mulţi factori printre care putem aminti nivelul de dezvoltare economică, maturitatea democratică, birocraţia profesională, valori administrative ca eficienţa, eficacitatea şi receptivitatea precum şi mentalitatea oamenilor dintr-o comunitate este un factor de o importanţă deosebită. Pentru cel din urmă aspect putem exemplifica faptul că în România este ferm implementată ideea de a da „cadouri”, „plocoane”, „atenţii” pentru rezolvarea unor probleme sau eliberarea de documente într-un timp „scurt”, se ajunge chiar la ideea că „mai bine dai decît să ai probleme”, dar şi funţionarii publici au o viziune greşită pentru că ei acceptă acele plocuane, chiar uneori le impun, dar aceasta este şi o consecinţă a contextului economic din prezent. Dar aceasta este o idee total eronată pentru că cei însărcinaţi cu realizarea acelor probleme sunt remuneraţi în mod legal, şi indiferent de contextul economic aceste acţiuni încalcă principiile etice şi morale într-o societate democratică aşa cum se pretinde a fi şi societatea română.

Se poate observa cu uşurinţă că aria influenţelor aspectelor etice în managementul resurselor umane poate fi gândită simultan sub forma unor principii ale dezvoltării unui proces eficient.

Comportamentul neetic în managementul resurselor umane nu este o excepţie Studii de caz numeroase, sondaje de opinie la nivel managerial sau simulări în programele de pregătire au scos la iveală unele cauze ale acestiu tip de comportament, factorii cei mai des întâlniţi în managementul resurselor umane sunt:

I. FACTORII EXTERNI

1. Relaţii , cunoştinţe, nepotism

Mulţi candidaţi se plâng că nu reuşesc să se angajeze deoarece posturile se ocupă prin pile, cunoştinţe, relaţii. Şi au dreptate. Pilele sunt pentru incompetenţi! În România, majoritatea instituţiilor publice au oferit, oferă locuri de muncă pe baza pilelor, cunoştinţelor, relaţiilor ceea ce nu face decât să întărească mitul PCR.

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române termenul “nepotism” este definit ca fiind faptul de a uza de autoritatea sau de influenţa personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecţia rudelor şi a prietenilor influenţi.

Pentru accederea în funcţii publice este nevoie de îndeplinirea anumitor criterii de competenţă care să asigure desfăşurarea în bune condiţii a activităţii respective, în folosul cetăţenilor. La noi, însă, se pare că este o axiomă să se facă promovări pe criterii de relaţii, uitându-se faptul că de pe urma rezultatelor obţinute depinde viitorul tuturor.

Se întâmplă uneori ca unele persoane să ajungă în funcţii pe care nu le merită, doar pentru că sunt rude sau prieteni cu şefii. O astfel de situaţie trebuie gestionată cu atenţie, pentru a nu crea probleme greu de depăşit.