Istoria Riscului - Episodul 5

SELECTIA PORTOFOLIULUI – O PROBLEMA CU ECUATII

Pâna acum, drumul nostru prin istoria riscului ne-a adus la teoria probabilitatilor. Ideile descoperite, de-a lungul timpului, pentru masurarea acestor probabilitati au fost de-a dreptul ingenioase: Triunghiul lui Pascal, cutia cu bile albe si negre a lui Bernoulli, clopotul lui Gauss si altele. (Sorin Dan)

Precizez înca o data ca aceasta serie de articole nu poate studia în aprofunzime toate aspectele riscului. Intentia mea este sa deschid apetitul cititorului pentru o mai profunda lectura despre risc si cuantificarea lui. În articolul prezent, vom sari câteva secole si ne vom apropia de timpurile noastre, ca sa vedem ce aplicatii are teoria probabilitatilor si a riscului, în general. Asadar, îndeajuns cu istoria! Pentru ultimele doua episoade din „Istoria riscului“, adica acesta si urmatorul, ne vom concentra asupra masurarii riscului în investitiile bursiere. Desi pare imposibil, cuantificarea riscului în investitii este un proces practicat cu regularitate de profesionistii din lumea de azi a investitiilor globale. De-a lungul existentei pietelor bursiere – 200 de ani în Statele Unite si chiar mai mult în unele tari europene – nimeni nu s-a gândit sa defineasca riscul printr-un numar. Actiunile bursiere erau riscante, cu nuanta ca unele erau mai riscante decât altele: acesta a fost sistemul logic al timpurilor trecute. Riscul trecea prin stomac, nu printr-un numar. Telul investitorilor agresivi era maximizarea profitului, iar cei mai slabi de inger erau multumiti cu dobânda de la banca sau aferenta obligatiunilor pe termen lung. S-a schimbat ceva în zilele noastre? Cu ce suntem mai buni decât înaintasii nostri la cuantificarea riscului?

CINE A FOST MARKOWITZ SI CUM NE-A AJUTAT EL

Prima încercare serioasa de a cuantifica riscul în investitii a venit în iunie 1952, când Journal of Finance publica un articol de 14 pagini intitulat „Portfolio Selection“. Autorul articolului era un tânar de 25 de ani, necunoscut pe atunci, Harry Markowitz, student la University of Chicago. Articolul sau, extrem de inovativ în foarte multe aspecte, a influentat lumea financiara atât practic, cât si teoretic pentru multi ani de atunci încolo, si i-a adus lui Markowitz Premiul Nobel în Stiinte Economice, în 1990 1. La acel timp, investitiile bursiere nu erau subiectul jurnalelor sau periodicelor serioase, academicienii considerândule speculatii. Mai mult, Markowitz introduce ideea de management al întregului portofoliu2 de investitii al unui investitor. Tema principala a articolului este ca managementul unui portofoliu de actiuni este total diferit de managementul actiunilor luate individual. Markowitz nu a fost interesat de superficialitatea care caracterizeaza literatura populara a pietei de investitii, si anume, de pilda, de lectii de la un balerin despre cum sa devii milionar peste noapte fara sa ridici un deget (sau un picior, fiind vorba de un balerin) sau cum sa fii recunoscut ca un guru al investitiilor. Interesat de studiul academic, el a scris zece din cele patrusprezece pagini ale articolului folosind ecuatii si grafice complexe.