Leadership-ul în organizație

1.Importanta si natura leadership-ului

Este timpul sa ne gandim serios in privinta multor “cereri”sau calitati facute pentru aceia care servesc ca lideri la un nou loc de munca. Warren Bennis un apreciat specialist in leadership si consultant in acelasi timp,reclama ca multe corporatii sunt supramanagerizate si subconduse sau neconduse adevarat.Grace Hooper, un alt expert in management spune :”Noi managerizam lucruri si conducem oameni”.

Leadershipul (leading) reprezinta procesul de insufletire si incurajare a altora sa lucreze din greu pentru a indeplini sarcini importante, in acelasi timp este si una din cele mai populare probleme ale managementului.In fig.1 leadingul reprezinta de aemenea una din cele patru functii care constitue procesul de management.Cu schimbarile rapide tehnologice,intensa concurenta globala diversitatea fortei de munca a noului loc de munca,leadershipul este esential pentru management.Planificarea stabileste directia si obictivele,organizarea aduce resurse la un nou loc de munca si schimba planurile in actiune,leadingul construieste increderea,dedicarea si entuziasmul necesar pentru ca oamenii sa-si puna in opera talentele deplin pentru a contribui la indeplinirea planurilor,iar controlul asigura ca lucrurile sa fie drepte si corecte.

Teorii despre leadership

Teoria „Marelui Om” porneste de la presupunerea ca liderii sunt nascuti si nu facuti. Studiile timpurii asupra leadershipului s-au facut pe oameni care erau deja recunoscuti drept conducatori si care cel mai adesea faceau parte din clasa aristocrata. Acest lucru a contribuit la asocierea leadershipului cu educatia inalta.

Ideea de supra om isi are insa radacinile in spatiul mitic prin credinta ca marii salvatori apar ca prin minune atunci cand omenirea are cel mai mult nevoie de ei (de la Eisenhower si Churchill la , Buddah sau Mahomed, orice exemplu e graitor).

Teoria Trasaturilor are la baza presupozitia ca oamenii s-au nascut cu anumite caracteristici inerente dintre care doar o parte sunt potrivite leadershipului iar un lider adevarat detine combinatia perfecta sau cel putin suficienta de astfel de trasaturi.

In 1974 Stogdil a identificat o suma de caracteristici psihologice corespunzatoare unui lider in devenire. Mai tarziu, in 1983, cercetarile efectuate de McCall si Lombardo reduc lista la patru trasaturi pimare:

- Stabilitate emotionala si o buna stapanire de sine

- Recunoasterea greselilor

- Bun comunicator

- Deschidere intelectuala

Discutiile asupra trasaturilor unui lider au fost mult timp polemice, nefacandu-se distinctia intre cele innascute si cele dobandite. In mod paradoxal, cercetarile realizate pe gemeni separati la nastere au aratat ca se mostenesc mai multe astfel de trasaturi decat se credea initial. Poate intr-o zi va fi descoperita si o „gena a leadershipului”.

Teoria Comportamentala –Asumtie: liderii se fac mai degraba decat se nasc. Leadershipul de succes este bazat pe un comportament invatat.

Dedinind succesul ca o serie de actiuni coerente, teoria comportamentala deschide drumul catre dezvoltarea leadershipului prin simpla asertiune ca acesta poate fi predat si invatat dupa modele ale succesului deja verificate.

Teoria rolului are la baza urmatoarele idei: oamenii definesc roluri pentru ei insisi cat si pentru cei din jur in diferite contexte sociale si isi formeaza asteptari cu privire la aceste roluri incurajandu-se unii pe altii sa joace rolul desemnat.

Acelasi principiu se aplica si cand este vorba de lideri. Schemele mentale dezvoltate cu privire la rolul liderilor ii pot influenta pe acestia in special daca sunt sensibili la semnalele trimise de oamenii din jurul lor, determinandu-i sa se conformeze rolului atribuit.

Leadershipul participativ - pe principiul: doua capete gandesc mai bine decat unul singur. Oamenii tind spre colaborare cand au scopuri comune iar faptul de a lua decizii laolalta duce la cresterea angajamentului atat social, unul fata de celalalt, cat si fata de procesul decizional in sine.

Un lider participativ va include in luarea deciziilor si alte persoane indiferent ca este vorba de subordonati sau persoane egale lui. Nivelul de participare depinde insa si de tipul de decizie luata, spre exemplu o decizie legata de implementarea obiectivelor are sanse mari sa aiba o cota inalta a participarii pe cand una legata de evaluarea performantelor angajatilor este mult mai probabil sa fie luata de manager.

O astfel de abordare mai este cunoscuta si ca lidership democratic, management prin obiective sau impartirea puterii.