Management și Strategii Manageriale

1. Caracteristicile strategiilor intreprenoriale

Strategia intreprenorială este o strategie care se elaborează si se utilizează în cadrul unei firme mici sau mijlocii cu implicarea întreprinzătorului respectiv.

Din examinarea strategiilor intreprenoriale rezultă că ele reprezintă mai multe caracteristici definitorii comparativ cu strategiile utilizate în firmele mari:

- sunt puternic personalizate

- au un grad mai redus de formalizare şi se completează cu elemente informale

- componenţă simplificată

- acoperă orizonturi temporale mai reduse,cel mai adesea 2-3 ani

Strategia intreprenorială prezintă unele particularităţi ce se manifestă la nivelul componentelor sale:

- de regulă,misiunea firmei lipseşte, iar când se formulează are frecvent o tentă individualistă

- obiectivele sunt mai putine ca număr şi nu întotdeauna riguros fundamentate,cele mai frecvente obiective se referă la cifra de afaceri şi profit

- termenele strategiei au adesea un orizont de 2-3 ani şi nu sunt întotdeauna suficient de precise

- avantajul competitiv este prezent într-o manieră informală,fiind întărit de întreprinzător.

2. Tipuri de strategii intreprenoriale

Pentru IMM,stabilirea strategiei lor de dezvoltare este esenţială. Iniţierea şi dezvoltarea unei afaceri fără o strategie clară privind viitorul acesteia sunt fără sens.

a) Strategiile de creştere

Strategiile de creştere - de concentrare, de integrare verticală si de diversificare - sunt cele mai caracterizate prin următoarele:

- prevăd sporuri ale obiectivelor fixate pentru perioada următoare mai mari decât nivelurile rezultate din extrapolarea obiectivelor din perioadele anterioare

- orientează deciziile strategice ale managementului de vârf al firmei spre sporirea semnificativă a performanţelor funcţionale - cheie ale acesteia

- asigură satisfacerea cererilor pieţei în aceiaşi sferă de produse / servicii ca în perioadele anterioare sau pot prevede adăugarea la oferta firmei a noi sfere.

Strategiile de creştere sunt, prin excelenţă, active sau ofensive, adică firmele care le practică anticipează oportunităţile şi ameninţările mediului în direcţia acestora înainte de a fi nevoite să reacţioneze la apariţia lor.

b) Strategia de concentrare

Strategia de concentrare este cea focalizată pe un singur produs / serviciu, pe o gamă restrânsă de produse / servicii strâns legate între ele, pe o piaţă, sau care urmăreşte integrarea în cadrul firmei a unor activităţi identice cu cele ale acesteia.

Strategia de concentrare se aplică în trei variante:

- dezvoltarea pieţei, adică a segmentului de piaţă ocupat de firma cu afacerile ei curente. Aceasta se realizează prin extinderea segmentului acoperit pe piaţa curentă, prin expansiunea în noi zone geografice sau prin atragerea de noi segmente de piaţă. Armele strategice folosite în cadrul acestei variante sunt campaniile intense promoţionale sau diferenţierea produselor / serviciilor de cele ale firmelor concurente.

- dezvoltarea produsului care constă în modificarea produsului / serviciului pe baza sau în adăugarea de noi produse / servicii, strâns legate de cele comercializate până în prezent pe canalele de distribuţie specifice firmei. Factorii esenţiali care determină succesul aplicării unei asemenea variante strategice constau în reputaţia firmei care o aplică şi în interesul pe care îl suscită produsele / serviciile existente. Un exemplu ilustrativ de strategie axată pe dezvoltarea produsului îl oferă expansiunea spectaculoasă a telefoniei mobile în ţara noastră, în cadrul căreia firmele concurente se întrec în oferirea unei game în continuă extindere de servicii adiţionale la cele de bază.

- integrarea orizontală care constă în adăugarea de noi afaceri care produc bunuri / servicii similare cu cele ale firmei şi operează în aceleaşi secvente ale lanţului de cercetare - dezvoltare - producţie – vânzări.