Managementul Estimărilor Contabile

Numeroase elemente ale situaţiilor financiare nu pot să fie evaluate cu precizie si, ca atare, vor trebui estimate. Estimările reprezintă judecăţi bazate pe prezumţii si proiecţii viitoare referitoare la elementele care nu pot fi evaluate cu precizie în prezent, adică reprezintă mărimi aproximative, determinate de anumite circumstanţe existente la un moment dat. Reglementările contabile naţionale si internaţionale permit si totodată impun revizuirea oricărei estimări în situaţia în care au loc schimbări în privinţa circumstanţelor iniţiale pe care s-a bazat respectiva estimare.

Estimarea trebuie să fie făcută rezonabil, bazată raţionament profesional si pe un sistem informaţional real, modern, construit în mod continuu de fiecare entitate în funcţie de necesităţile informaţionale ale utilizatorilor.

1. Necesitatea estimărilor în contabilitate

Relaţiile întreprinderii cu mediul dau nastere la o serie de nevoi informaţionale. Satisfacerea acestora necesită producerea de informaţii inteligibile, comparabile, relevante si fiabile , cuprinse în situaţii financiare, individuale sau consolidate. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară IAS/IFRS vizează asigurarea comparabilităţii si relevanţei informaţiilor contabile, oferind, printre altele, precizări în legătură cu problematica estimărilor contabile si a schimbărilor de estimări contabile.

Întrebarea care se pune în mod frecvent, atât de preparatorii de conturi dar si de utilizatorii de informaţii contabile, mai mult sau mai puţin avizaţi, este: De ce trebuie să estimăm unele informaţii din cadrul situaţiilor financiare?

Răspunsul la o astfel de întrebare diferă, pe de o parte, în funcţie de scopul urmărit de fiecare utilizator de informaţii financiare si, pe de altă parte, pentru a determina valorile monetare ce corespund bazelor de evaluare selectate pentru elementele ce compun situaţiile financiare. Legat de acest din urmă aspect, menţionăm că Standardele Internaţionale de Contabilitate fac referire la conceptul de politici contabile, ca fiind principii, baze, convenţii, reguli si practici specifice aplicate de o entitate cu ocazia întocmirii si prezentării situaţiilor financiare. Prin urmare, bazele de evaluare reprezintă politici contabile care afectează în mod semnificativ analiza bilanţului, contului de profit si pierdere, tabloului fluxurilor de trezorerie, tabloului variaţiei capitalurilor proprii si notelor la situaţiile financiare.

În vederea construirii unui sistem informaţional eficient, bazat pe tehnici de estimare, trebuie să cunoastem în primul rând care sunt elementele din situaţiile financiare care trebuie evaluate recurgând la estimări, care să conducă la obţinerea unei valori curente în situaţiile financiare. Pentru realizarea acestui proces este nevoie de alegerea unei convenţii, baze de evaluare, identificate de IASB, prin intermediul Cadrului său conceptual, precum costul istoric, costul curent, valoarea realizabilă (de decontare), valoarea actualizată.