Managementul Riscului în Operațiunile de Leasing

Omul este supus unor pericole multiple şi variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii, sau de anumiţi factori social-economici. Astfel, forţele naturii declanşează calamităţi precum inundaţii, uragane, cutremure, trăsnete, secetă etc., care au efecte distructive puternice asupra proprietăţii indivizilor.

O multitudine de factori naturali cauzează decese, boli şi îmbătrânirea oamenilor şi pun în pericol viaţa animalelor. De asemenea, economia reală şi sectorul financiar, specifîce fiecărui stat, cuprind o multitudine de activităţi, fiecare dintre acestea fiind generatoare de diverse riscuri.

5.1 Generalităţi privind managementul riscului

Deşi anumite practici asemănătoare procedurilor de asigurare erau întâlnite încă din antichitate, adevăratele asigurări au apărut abia la sfârşitul evului mediu, prin instituirea unor forme de despăgubire în cazul pierderii corabiilor sau a încărcăturilor acestora. De atunci asigurările s-au dezvoltat continuu, devenind principalele mijloace de despăgubire a indivizilor şi organizaţiilor, pentru cele mai multe tipuri de daune aduse proprietăţii. In cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, procesul de asigurare a început să fie considerat dintr-o perspectivă mai largă, aceea a managementului riscului. Acest management se caracterizează prin gestionarea unui mare volum de informaţii, o abordare sistematică a prevenirii daunelor accidentale, a reducerii costurilor acestor daune şi a găsirii celor mai eficiente căi de acoperire a daunelor. In contextul managementului riscului, asigurarea reprezintă numai una dintre tehnicile posibile de tratare a expunerii la daune (la risc).

Expunerea la daune reprezintă probabilitatea de producere a unei daune. Cu alte cuvinte, dacă o anumită organizaţie prezintă o anumită expunere la daune, această daună poate sau nu să se producă. Conceptul de expunere 1a daună se foloseşte în mod frecvent în managementul riscului, deoarece una dintre preocupările majore ale acestui management este aceea de a găsi metode de prevenire sau de estimare a pagubelor, înainte ca ele să se producă.

Conceptul de risc este folosit, de asemenea, pentru a desemna posibilitatea producerii unei daune. De aici şi denumirea domeniului de management al riscului. Deoarece conceptul de risc are mai multe semnificaţii, vom prefera în cele ce urmează să ne referim mai frecvent la expunerea 1a daună sau daune.

Coloana vertebrală a disciplinei de management al riscului o constituie procesul de management al riscului. Acest proces se caracterizează prin următoarele etape principale:

1. Identifîcarea şi analiza expunerilor la daune

2. Examinarea fezabilităţii tehnicilor alternative de management al riscului

3. Alegerea celor mai adecvate tehnici de management al riscului

4. Implementarea tehnicilor de management al riscului

5. Monitorizarea procesului.

1. Identificarea şi analiza expunerilor la daune

Identificarea expunerilor la daune este similară căutării unor obiecte care au fost rătăcite sau ascunse. Am putea identifica mai uşor astfel de expuneri la daune dacă am şti exact ce căutăm. Cele mai importante metode de identifîcarea şi de analiză a expunerilor Ia daune vor fi prezentate în continuare.

A. Obiecte expuse la daune

Proprietatea poate fi constituită din bunuri mobile şi imobile.

- Bunurile imobile constau în suprafeţe de teren şi structuri construite şi ataşate de pământ — de exemplu: clădiri, căi de acces la clădiri, conducte pentru diferite utilităţi amplasate în pământ.

- Bunurile mobiliare constau din toate celelalte tipuri de proprietăţi, având drept principală caracteristică faptul că nu sunt ataşate de pământ în mod permanent; de exemplu: automobile, mărfuri, mobilă, echipamente, îmbrăcăminte etc.

- Din punct de vedere al managementului riscului, o clasificare utilă a de bunuri este următoarea:

- Bunuri imobile: terenuri, clădiri, alte structuri;

- Bunuri mobile:

- maşini şi echipamente care includ: echipamente de procesare a datelor, vehicule, altele

- mobilier pentru clădiri comerciale şi administrative

- bunuri circulante: materii prime, materiale de inventar, titluri de valoare, lichidităţi.

B. Cauza producerii daunelor

- Specialiştii în managementul riscului fac eforturi să identifice toate cauzele importante care conduc la producerea daunelor. Astfel de cauze devin importante, dacă ele conduc la o situaţie în care organizaţia respectivă nu îşi mai poate realiza obiectivele.

- Cauzele care produc daune se mai numesc şi pericole. Câteva dintre cale mai răspândite pericole sunt: incendiul, inundaţia, furtuna, cutremurul, războiul, falsitatea, neglijenţa, explozia, frauda, delapidarea, coliziunea etc.

C. Consecinţele daunelor

Cel de-al treilea aspect al expunerilor la risc se referă la efectele sau consecinţele daunelor. Aceste consecinţe pot fi clasificate ca fiind fizice, operaţionale (funcţionale) şi financiare.

Consecinţele fîzice se referă la modificarea bunului propriu-zis în timpul evenimentului. De exemplu, care sunt consecinţele unui incendiu asupra unei case. Cât de mult a fost distrus, respectiv cât se mai poate recupera.

Consecinţele functionale se referă la pierderea capacităţii (parţiale sau totale) de producţie a organizaţiei respective. De exemplu, un incendiu produs într-o centrală termoelectrică poate conduce la oprirea echipamentelor energetice cu consecinţe foarte grave. Deraierea unui tren produce oprirea traficului de călători şi de marfă pe linia respectivă. Consecinţele funcţionale sunt şi de această dată foarte mari.

Continuarea activităţii unei organizaţii care a suferit o astfel de pierdere necesită bani pentru repararea sau înlocuirea echipamentului defect, pentru înlocuirea materiilor prime şi materialelor distruse etc.; toate aceste lucruri constituie consecinţe financiare.