Procesul managementului strategic. etapele procesului de management strategic

1. CONCEPTUL DE STRATEGIE

1.1 Definitie si concept

Termenul “strategie” are o istorie multimilenară. Utilizat pentru prima dată pentru a defini “arta războiului” în China antică, în urmă cu circa 2500 de ani de către Sun-Tzu, termenul nu le-a fost străin nici istoricilor antici Tucidide și Xenofon, sau împăratului roman Cezar.

De altfel, în antichitatea greacă, termenul se folosea încă referitor la rolul comandantului unei armate. Excepția a fost reprezentată de “secolul lui Pericle”, cca 400-500 Î.H, când termenului i s-a atribuit și sensul de abilitate de conducere și administrativă, putere și convingere prin oratorie. Un secol mai târziu, în timpul lui Alexandru Macedon (cca 330-300 Î.H.), strategia se referea la abilitatea desfășurării forțelor pentru a copleși dușmanul și a putea crea un sistem unitar de guvernare în imensul, dar efemerul său imperiu.

Conceptul de strategie s-a impus în teoria și practica managementului în cel de al șaselea deceniu al secolului al XX-lea, când în condițiile redresării economice după cel de-al doilea război mondial și apoi ale dezvoltării economice spectaculoase, schimbările produse în mediile de afaceri au devenit tot mai profunde, iar răspunsurile firmelor la aceste schimbări tot mai importante. Aceste răspunsuri s-au cristalizat, progresiv, în sistemul managementului strategic, care a impus conceptul de strategie drept elementul central al acestui sistem.

„Strategia înseamnă percepție. Strategia stabilește direcția competitivă. Strategia este o modalitate de a supraviețui într-o lume a competiției acerbe.”

Keneth Andrews susține că „strategia este structura obiectivelor, țelurilor și scopurilor, politicile și planurile majore pentru realizarea lor.”

Atingerea scopurilor propuse și realizarea planurilor strategice elaborate de către orice organizație presupun desfășurarea unor activități multiple, variate în timp și spațiu, interdependente și complementare. În funcție de varietatea și complexitatea acestora, ele necesită un anumit grad de coordonare și de integrare. Acest lucru presupune realizarea unor structuri are să delimiteze clar natura și extinderea relațiilor formale dintre componentele firmei, mai exact, o structură care să lege diferitele sarcini, posturi și departamente ale companiei. Structurile organizatorice vin să răspundă, pe de o parte cerințelor interne și ale mediului extern în care acționează compania, iar pe de altă parte, nevoii de a stabili gradele de putere și de autoritate ale fiecărui membru. În același timp, structura organizatorică stabilește liniile de comunicație din cadrul firmei.

H. Mintzberg (1987) consideră că strategia nu poate fi redusă la o simplă definire, de aceea propune prezentarea conceptului în cinci moduri, într-o manieră complexă:

1.1.1. Strategia ca plan , prin care desemnează un curs prestabilit de acțiune, o linie directoare sau un set de linii directoare pentru a soluționa o situație. Astfel definită, strategia prezintă două caracteristici:

- premerge situația căreia i se aplică;

- este dezvoltată conștient și cu un anumit scop.

1.1.2. Strategia ca tactică, manevră, aplicată în scopul dejucării intențiilor concurenților sau oponenților ;

1.1.3. Strategia ca model, ce stabilește o suită de acțiuni în plan comportamental, deoarece strategia rezultă din acțiunile oamenilor și nu din intențiile lor;

1.1.4. Strategia ca poziție care specifică modalitățile de identificare a locului pe care-l ocupă organizația în mediul său, cel mai adesea pe piață. Prin această definire, strategia devine o forță de mediere între contextual intern și extern al organizației.

1.1.5. Strategia ca perspectivă, care implică nu doar o poziționare pe piață, dar și o modalitate proprie de a percepe mediul extern. Această ultimă definiție sugerează că, înainte de toate, strategia rămâne un concept, o reprezentare abstractă.

O. Nicolescu (1999) consideră că strategia poate fi definită ca “ansamblul obiectivelor majore ale organizației pe termen lung, principalele modalități de realizare împreună cu resursele alocate, în vederea obținerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizației”.