Strategia Firmei

Idei Principale:

1.Strategia organizaţiei reprezintă ansamblul acţiunilor de determinare a obiectivelor fundamentale ale organizaţiei pe termen lung și modalităţile de realizare a acestora în scopul obţinerii avantajului concurenţial şi asigurării îndeplinirii misiunii organizaţiei.

2.Principalele componente ale unei organizații sunt: misiunea organizației, obiectivele strategice, resursele tehnice, materiale, umane şi financiare necesare pentru realizarea obiectivelor strategice şi transpunerea în practică a modalităţilor strategice de acţiune.

3.Desfășurarea unei activități necesita urmarirea si analizarea atentă a tuturor factorilor care se manifestă in cadrul sectorului respectiv.

4.Obiectivele strategiei reprezintă realizarea organizației la un anumit nivel organizatoric și in cadrul unui orizont de timp prestabilit.

5.Modalitățile strategice de acțiune pentru realizarea obiectivelor reflecta direcțiile generale de acțiune pentru realizarea obiectivelor strategice stabilite și in sensul in care vor evolua toate activitățile

6.Resursele tehnice , materiale , umane și financiare necesare pentru realizarea obiectivelor strategice și transmiterea in practică a modalităților strategice de acțiune reprezintă totalitatea resurselor necesare cu rol important in procesul de formare a strategiei economice

7.Costurile de transfer reprezintă costuri imediate pe care un cumpărător trebuie să le suporte pentru a trece de la produsele unui furnizor la produsele altui furnizor.

8. Nevoile de capital în momentul lansării pe piață a organizației trebuie să dispună de resurse financiare considerabile pentru a face față concurenței.

9. Amenințarea efectivă pe care noii concurenți o reprezintă pentru organizațiile existente depinde si de reacția la care aceștia se așteaptă din partea concurenților existenți.

Strategia firmei

Conceptul de strategie şi componentele acesteia

Conceptul de strategie vine din limba greacă (stratos = arme şi agos = conduc), cunoscuta publicaţie Larousse definind strategia ca fiind "arta de a coordona, forţele militare, politice, economice şi morale implicate în conducerea unui conflict sau în pregătirea apărării unei naţiuni sau a unei comunităţi de mult timp rezervat artei militare, în ultimii patruzeci de ani, conceptul de strategie a intrat în vocabularul cotidian al managerilor atunci când se referă la inducerea organizaţiei, iar planificarea strategică a devenit parte integrantă a acţionării marilor organizaţii.

Interesul pentru strategie manifestat în cadrul organizaţiilor a fost provocat de faptul că mediul extern a devenit din ce în ce mai imprevizibil, fără legătură cu trecutul, organizaţia confruntându-se cu ameninţări şi oportunităţi noi, impunându-se o nouă abordare a dezvoltării acestora.

Ce reprezintă strategia organizaţiei?

In literatura de specialitate există numeroase definiţii, iar în practica managerială auzim frecvent de abordări strategice în rezolvarea anumitor probleme, dar sunt numeroase situaţiile în care, deşi a existat o strategie, rezultatele obţinute nu au fost conform aşteptărilor , cum, de altfel, sunt şi situaţii în care, deşi nu a existat o strategie, s-au obţinut rezultate apreciabile. Aceste situaţii paradoxale ne conduc la concluzia formulată de I. Ansoff (unul din întemeietorii abordării ştiinţifice a strategiei organizaţiei), care după 25 de ani de studii şi cercetări, arată: "Strategia rămâne un concept evaziv şi mai degrabă abstract. Este evident că simpla sa formulare rămâne fară efect concret imediat privind funcţionarea organizaţiei. Gestiunea este o activitate pragmatică, care urmăreşte rezultatele concrete, se poate pune întrebarea dacă un concept atât de abstract cum este strategia poate contribui util la îmbunătăţirea performanţelor organizaţiei".

Această reflecţie ilustrează clar dificultatea actuala cercetarea în materie de strategie şi care provoacă nesiguranţă organizaţiilor.

Considerăm că, în momentul actual două probleme se ridică: "trebuie aplicată o strategie?", iar dacă răspunsul este afirmativ, "formularea sa trebuie să fie explicită?" Trecutul arată că dacă până în anii '70, când organizaţiile funcţionau în stare de spirit specifică "economiei de producţie" (comportamentul organizaţiei era axat pe producţie şi produs, respectiv producerea de produse considerate de către producător că satisfac clienţii), după anii '70, când caracteristicile mediului organizaţiilor s-a schimbat, acestea funcţionând în starea de spirit specifică "economiei de piaţă" (comportamentul organizaţiei fiind axat pe piaţă, respectiv realizarea de produse care asigură satisfacerea aşteptărilor fiecărui segment de piaţă), o formulare explicită a strategiei poate îmbunătăţi performanţele organizaţiei.

Prin strategia organizaţiei desemnăm ansamblul acţiunilor de determinare a obiectivelor fundamentale ale organizaţiei pe termen lung, modalităţile de realizare a acestora (orientările strategice), acţiunile de alocare a resurselor necesare (financiare, materiale, umane şi de timp), priorităţile şi modalităţile de a răspunde schimbărilor de mediu, toate acestea în scopul obţinerii avantajului concurenţial şi asigurării îndeplinirii misiunii organizaţiei.