Stiluri Manageriale

I. Manageri si stiluri de conducere:

I.1. Managerii:

Managerul reprezinta acea persoana care exercita functiile manageriale (planificare, organizare, coordonare, antrenare – motivare, control) in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa.

Pentru a exercita functia manageriala ca proces, managerii conduc oameni, au subordonati si iau decizii a caror aplicare influenteaza activitatea si / sau comportamentul altor persoane.

In exercitarea acestei functii, managerul trebuie sa indeplineasca cel putin 2 caracteristici importante:

a) Dubla profesionalizare;

b) Caracterul accentuat creator al activitatii desfasurate.

Personalitatea reprezinta o alta caracteristica a managerului, ea fiind rezultatul a 4 factori : temperamentul managerial, mediul fizic (clima, hrana), mediul social (tara, familie), obiceiurile si deprinderile castigate.

Clasificarea managerilor se face in functie de nivelul ierarhic la care se situeaza sau in functie de sfera de cuprindere a activitatiilor coordonate.

Urmarind prima clasificare obtinem:

a) Manageri de nivel inferior: acestia lucreaza direct cu executantii si nu au in subordine alti manageri;

b) Manageri de nivel mediu: pot avea in subordine atat executanti cat si alti managerii;

c) Manageri de nivel superior: ei raspund de toate nivelele ierarhice inferioare si au aproape intotdeauna alti manageri in subordine.

Pentru ultima clasificare, managerii se impart in:

a) Manageri functionali;

b) Manageri generali.

I.2. Stiluri de conducere:

Stilul de management poate fi definit prin totalitatea particularitatilor caracteristice activitatii managerului, a modalitatilor specifice de a gandi, de a se comporta si actiona, felul in care acesta intervine in activitatea subordonatilor, capacitatea lui de a se adapta la diferitele situatii, utilizand metode si tehnici potrivite.

In continuare, se prezinta trei criterii de clasificare a stilului managerial pe care le apreciem mai semnificative.

In functie de atitudinea fata de responsabilitate, stilurile de management sunt grupate in trei categorii: repulsiv, dominant si indiferent.

Stilul repulsiv corespunde persoanelor care refuza promovarea in sistemul de management si, in mod deosebit, ocuparea posturilor aflate in esalonul superior; manifesta un respect exagerat fata de independenta celorlalti, prezintă complexe de inferioritate. Dacă o persoană cu o astfel de atitudine fata de responsabilitate ocupa prin forta imprejurarilor un post in sistemul de management, in situatii extreme adopta decizii putin eficiente.

Stilul dominant incadreaza managerii caracterizati printr-un comportament orientat spre dobandirea posturilor aflate in esalonul superior al sistemului de management. Persoanele cu acest stil de management sunt dinamice, dar genereaza un climat caracterizat prin tensiuni si conflicte intre subordonati. Acestia au un grad ridicat de incredere in sine si convingerea ferma ca posturile respective le "revin de drept", numai ei sunt apti si datori sa duca la indeplinire atributiile circumscrise postului. Tendinta dominanta a acestora este de a impune propria opinie in procesul de adoptare a deciziilor. In cazul unor esecuri, cauta explicatii exterioare propriei persoane, plasand intreaga raspundere sau in buna parte pe seama colaboratorilor. La aceste persoane gradul de autoevaluare obiectiva a activitatii este redus, au puţine preocupari pentru a-si perfectiona stilul de management. Aspectele pozitive ale practicarii unui astfel de stil de management se referă la rezultatele mai bune obtinute in situatii de incertitudine, datorită perseverentei in dobandirea scopurilor propuse.

Stilul indiferent se caracterizeaza prin lipsa de interes a persoanei fata de propria evolutie in ierarhia sistemului de management din unitatea economica. Persoanele cu o asemenea atitudine fata de responsabilitate, promovate in posturi din sistemul de management, au toate sansele sa desfasoare o activitate eficientă. In general, activitatea lor se caracterizeaza prin pondere si staruinta de a se adapta noii situatii, exercitarea functiilor managementului se realizeaza cu acelasi interes ca si sarcinile avute cand ocupa un post de executie. Ei se caracterizeaza printr-un grad ridicat de autocunoastere, avand posibilitatea de a-si evalua corect rezultatele activitatii sale, deci, are preocupari pentru autoperfectionare. Activitatea sa in planul relatiilor interumane este de natura sa creeze un climat de munca favorabil, iar in ansamblul sau desfasoara o activitate eficienta.

Dupa autoritatea exercitata de catre manager, se regăsesc urmatoarele stiluri de management: autoritar, democrat si permisiv.

Stilul autoritar cuprinde managerii care refuza sa accepte participarea subordonatilor la initierea de actiuni proprii pentru exercitarea functiilor managementului. Acestia stabilesc in mod unilateral obiectivele unitatii si mijloacele de realizare a lor, acorda incredere nelimitata masurilor organizatorice pentru realizarea obiectivelor fixate. Sub aspectul consecintelor, acest stil de management va declansa rezistenta neexprimata a subordonatilor, micsorează initiativa lor in a gasi cai si mijloace pentru realizarea sarcinilor primite, cu toate implicatiile negative ce decurg din aceasta atitudine, limiteaza posibilitatea de dezvoltare profesionala a subordonatilor, iar prin exagerarea exercitarii functiei de control determina reducerea randamentului subordonatilor in efectuarea unor lucrari de calitate din teama de a nu gresi.