Strategia Organizației

Conceptul de strategie, tactica si politica si caracteristicile acesteia:

În conceperea si fundamantarea activitatii si dezvoltarea firmelor, un rol esential îl au strategiile si politicile de organismele manageriale.

Studiile managementului cuprind numeroase definiri ale strategiei firmei.

Conceptul de strategie vine din limba greaca (stratos = arme, agos = conduc), cunoscuta publicatie Larousse definind strategia ca fiind „ arta de coordona fortele militare , politice, economice si morale implicate în conducerea unui conflict sau în pregatirea apararii unei natiuni sau a unei comunitati de natiuni.Dintotdeauna, strategia este arta de a câstiga razboiul.Ea se aplica întreprinderii în masura în care aceasta lupta împotriva concurentilor când supravietuirea sa este în pericol.

Dictionaruld de neologisme (F.Marcu, C. Maneca, Dictionar de neologisme, Editura Academiei, Bucuresti, 1978, pagina 1026) defineste strategia ca fiind arta de a folosi cu dibacie toate mijloacele disponibile în vederea asigurarii succesului într-o lupta. Aceasta definitie ne explica faptul ca strategia se situeaza înaintea luptei.

H. Mintzberg face apel la interactiunea dintre cei 5P pentru a defini strategia:

„ P de la plan în sensul ca strategia este un tip de actiune care se vrea concretizata ”

„ P de la pattern (model), în sensul ca strategia este un tip de actiune formalizata si structurata „

„ P de la play (manopera), în sensul ca strategia este o actiune destinata realizarii unui obiectiv precis ”

„ P de la position (pozitie), în sensul ca strategia consta în a cerceta gasirea unei pozitii favorabile în mediu pentru a face fata concurentei ”

„ P de la perspectiva, în sensul ca strategia este o perceptie a pozitiei întreprinderii în viitor ”

Igor Ansoff defineste strategia ca fiind ansamblul criteriilor de decizie care ghideaza comportamentul unui agent economic de exemplu:

1.criterii ce permit masurarea performantelor actuale si viitoare ale firmei. Criteriile calitatii sunt denumite orientari iar cele cantitative, obiective ;

2.regulile care reglementeaza raporturile firmei cu mediul sau : ce tehnici de productie trebuie puse la punct, unde si cui vinde produsele si cum îsi asigura avantajul asupra concurentilor. Acest ansamblu de reguli formeaza cuplul produs – piata sau strategia comerciala ;

3.regulile care guverneaza raporturile interne si procedurile din interioruil firmei cunoscute sub numele de strategie administrativa

4.regulile pe care le urmeaza firma pe piata cotidiana a activitatilor, numite mari orientari operationale

Ideea sa forta este de a nu angaja lupta decât pe terenul în care întreprinderea detine numei atuuri. Acestea pot fi : costul, calitatea , service-ul, apropierea , etc.Ceea ce conteaza este ca pe terenul ales, sa aiba mai multe atuuri decât concurentul. În caz contrar, solutia este una singura : replierea strategica.

Un alt principiu strategic este cel al concentrarii fortelor care, în esenta presupune ridicarea deasupra masei critice a mijloacelor puse în joc. Uemaza principiul riscului calculat care comporta mai multe aspecte. Limitarea riscului, dupa ce s-a calculat miza fiecarei pierderi în parte, înlatura actiunea a carui risc poate fi fatal. Pe de alta parte, proiectele strategice fara riscuri au toate sansele sa nu fie rentabile.

Asadar, un punct-cheie pentru reusita strategica este capacitatea de schimbare rapida a planurilor si structurilor.

O strategie trebuie sa raspunda mai multor caracteristici:

1.formularea sa vizeaza orientarile generale, care vor permite firmei sa-si amelioreze pozitia ;

2.strategia serveste conceperii proiectelor datorita unui proces de explorare. Ea va permite, mai întâi, limitarea explorarilor sale la sectoarele ce vor fi determinate, apoi respingerea posibilitatilor în contradictie cu acestea

3.strategia devine inutila în masura în care procesul de explorare este deja orientat spre sectoarele preferate

4.în momentul formularii strategiei este imposibil de enumerat toate posibilitatile care vor fi descoperite. Formularea se va baza pe informatii incerte, incomplete si foarte generale cu privire la tipurile alternativelor

5.când explorarea face sa apara alternative particulare, noi informatii, mai putin generale, te poti îndoi de buna fundamentare a strategiei originale. O strategie reusita impune apelarea permanenta le feedback

6.cum strategia si obiectivele servesc selectionarii proiectelor, ele pot fi croite similar, desi sunt net distincte. Obiectivele sunt scopurile pe care firma si le-a fixat, în timp ce strategia este mijlocul de a le stinge. O strategie valabila în funtie de obiective sigure îsi poate pierde valoarea sa când obiectivele organizarii se schimba ;