Inteligența emoțională

DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE

“Suntem judecați după noi standarde, nu doar cât suntem de inteligenți, ce abilități si experiență avem, dar si cât de bine ne descurcăm cu noi înșine si cu ceilalți.” - Daniel Goleman

Emoțiile sunt trăiri subiective, care rezultă din acordul sau discrepanța dintre expectanțele unei persoane și realitate. Ele constituie o componentă fenomenologică a personalității, care este asociată cu manifestări comportamentale, cogniții și reacții fiziologice. Procesele cognitive, cum ar fi percepția, gândirea, memoria sunt implicate în mod direct în declanșarea și întreținerea emoțiilor, iar procesele de evaluare și atribuire ale gândirii influențează stările emoționale.

Salovey și Mayer (1990) au definit inteligența emoțională ca fiind "abilitățile în baza cărora un individ poate discrimina și monitoriza emoțiile proprii și ale celorlalți, precum și capacitatea acestuia de a utiliza informațiile deținute pentru a-și ghida propria gândire și acțiune". O definiție ceva mai recentă este cea oferită de către Goleman (1995) conform căruia "inteligența emoțională desemnează o capacitate de control și autocontrol al stresului și emoțiilor negative; o meta-abilitate, care determină și influențează modul și eficiența cu care ne putem folosi celelalte capacități și abilități pe care le posedăm inclusiv inteligența educațională".

Așadar conceptul de inteligență emoțională desemnează un set de abilități emoționale individuale prin care un individ poate relaționa atât cu competențele sale cognitive cât și obiectivele sale sociale, obiective care țin de o serie de abilități precum: empatia, complianța la reguli, menținerea unor relații interpersonale satisfăcătoare, comportamente prosociale etc.

J. P. Mayer și P. Salovey (apud. Miclea, 2006) analizează conceptul inteligenței emoționale din perspectiva a cinci sfere sau domenii:

1. Conștientizarea de sine (a cunoaște propriile emoții) - observarea și recunoașterea emoțiilor când acestea apar. Acest lucru constituie o principală intrare în procesul de instinct psihologic.

2. Autocontrolul sau Stăpânirea (dirijarea emoțiilor) - mânuirea sentimentelor în mod adecvat, realizând ce se află în spatele lor, identificarea unor soluții optine pentru a face față unor situații de distres (teamă, anxietate, furie și tristețe).

3. Motivare personală (exploatarea productivă a emoțiilor), utilizarea lor - capacitatea de a jongla cu emoțiile, de a le schimba în serviciul scopului, abilitate de a avea un control mai puternic al emoțiilor, capacitatea de a reprima impulsurile și de a amâna gratificațiile. Acest lucru este un esențial ingredient pentru orice fel de realizare.

4. Empatie (citirea emoțiilor) - capacitatea de a manifesta senzitivitate față de sentimentele altora și grijă, persoana fiind în stare să aprecieze diferențele dintre simțămintele oamenilor.

5. Dirijarea relațiilor interpersonale - vizează competența socială, îndemânarea socială, capacitatea de a înțelege, analiza și mânui emoțiile altora.

Cum se defineste un copil inteligent din punct de vedere emotional?

Dacă recunoaștem urmatoarele abilități la un copil, atunci putem spune ca are un coeficient ridicat al inteligentei emotionale:

Sunt un copil inteligent emoțional dacă:

- Sunt conștient de emoțiile mele și vorbesc liber despre ele.

- Recunosc emoțiile celor din jurul meu .

- Sunt sociabil și mă înțeleg cu cei din jur, le respect opiniile și diferențele.

- Nu îmi este teamă să pun întrebări.

- Am dezvoltat bine sistemul motivational.

- Sunt sigur pe mine în majoritatea situațiilor , iar dacă simt că nu mă descurc cer ajutorul.

- Mă adaptez rapid la situații sau personae noi.

- Am abilitatea de a-mi controla impulsurile.

Cum pot încuraja părinții dezvoltarea socio-emoțională a copilului?

Vestea bună este că spre deosebire de coeficientul de inteligență, care este relativ stabil de-a lungul vieții, cel emoțional nu este înnascut, ci constă într-o sumă de abilități care se pot dezvolta permanent, prin învățare, pe parcursul vieții. Inteligența emoțională se poate învăța așa cum înveți să scrii, să citești, să mergi pe bicicleta sau sa înoți.

Primii ani din viața copilului sunt optimi pentru învațarea abilitaților emoționale. Atunci copilul învață vocabularul emoțiilor, asocierea dintre emoții si contextele de viață, exprimarea facială a emoțiilor sau modalitați de reacție la emoțiile celor din jur.

Părinții sunt primii care contribuie la dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor, prin exprimarea propriilor emoții în familie, prin reacțiile și răspunsul comportamental la emoțiile copilului și prin crearea de contexte în care se vorbește despre emoții.

Așadar prinții dar si cadrul didactic trebuie să se implice pentru a ajuta copilul să devină un adult fericit.

Jocurile și jucăriile reprezintă cel mai simplu și mai eficient mijloc de a-l ajuta pe copil să-și însușească principalele aptitudini sociale și emoționale. În plus sunt și pe înțelesul copilului, lucru care face ca eforturile de a-l face să priceapă anumite lucruri se diminuează considerabil. Printre cele mai recomandate astfel de activități pentru dezvoltarea emoțională a copilului se numară jocurile de rol, jucariile de plus, jocurile de societate etc.

Adultul are ocazia să îl învețe pe copil cum să se joace frumos cu alți copii și să îi creeze oportunități pentru a fi generos și a împărți jucăriile cu ceilalți sau de a face schimb între ele. Nu va fi ușor și va trebui ceva răbdare și timp, dar până la urmă micuțul va învăța să socializeze.

Chiar dacă e mic, nu înseamnă că trebuie să petreacă timp și să interacționeze doar cu copii de vârsta lui. Este recomandat să încurajăm copiii prin comunicarea și interactiunile cu alte persoane, inclusiv adulții. Are multe de învățat din aceste "ciocniri" sociale și sunt eficiente pentru o dezvoltare emoțională echilibrată.