Rolul școlii în dezvoltarea și formarea personalității elevului

Copilul, parcurge în etape succesive, pași mărunți, dar importanți pe drumul dezvoltării și formării personale, drum care implică experiențe în întâlnirea cu sine și cu ceilalți. Cu sine, pentru a-și răspunde la întrebări: Eu cine sunt? Cum sunt? Ce pot să fac? Ce vreau să fac? Cum trebuie să fac? cu dorința de autocunoaștere și de autodepășire. Dar și cu ceilalți, cu imaginea pe care o realizează în ochii colegilor, a profesorilor, a părinților, a comunității în care trăiește.

În literatura psihopedagogică sunt discutați ca factori ai ontogenezei: ereditatea, mediul și educația. În condițiile în care și ereditatea și mediul sunt prezențe obligatorii, dar având o contribuție aleatoare în raport cu sensul dezvoltării, „educația apare ca liantul dintre potențialitatea de dezvoltare <<propusă de ereditatea individului>> și oferta de posibilități a mediului. Dezvoltarea poate apărea doar dacă se menține un optim între ceea ce poate, vrea, știe individul, la un moment dat și ceea ce i se oferă.”

Oferta trebuie stimulată totdeauna cu un grad mai înalt decât poate, vrea, știe individul, respectiv o ofertă prea ridicată, ca și una banală poate perturba dezvoltarea psihică.

Educația își are rolul său bine definit în formarea personalității, se consideră că aceasta începe înainte de nașterea copilului. Capitalul spiritual acumulat de părinți se va răsfrânge pozitiv asupra formării spirituale a copilului. Copiii gândesc altfel decât cei adulți, interpretează diferit evenimentele, văd lumea din unghiuri diferite, percep altfel originea și finalitatea existenței. Mama și apoi mediul familial oferă copilului siguranță, încredere, dependență și în timp autonomie.

Dacă la trei ani se manifestă egocentrismul radical al copilului, el fiind în centrul lumii, este „axis mundi”, după această vârstă spiritul copilului se întărește, dorința lui de cunoaștere este foarte mare, dar puterea sa de înțelegere este încă mică.

Mediul social și cel familial au o influență hotărâtoare asupra dezvoltării și formării personalității. Influența mediului social asupra elevilor trebuie observată atent de către profesori.

Din nefericire, familia - instituția care ar trebui să fie o prezență activă în viața copilului, se implică tot mai puțin în educarea acestuia, lăsând în grija școlii acest aspect atât de important.

Școala oferă elevului cadrul pentru dezvoltare, formare, socializare plecând de la cunoașterea particularităților individuale și de vârstă specifice fiecărei etape de dezvoltare, prin proiectarea unei strategii și prin realizarea unui demers didactic riguros, având la bază o programă, o planificare, resurse educaționale, metode și strategii didactice menite să ducă la realizarea obiectivelor și a scopului propus.