Managementul Impresiei

Având în vedere că trăim într-o perioadă în care informaţia este foarte importantă, de fapt informaţia reprezintă puterea, este normal ca manipularea informaţiei să ocupe un loc central în vieţile fiecăruia dintre noi. Managementul impresiei este conceptul care se referă la controlul informaţiei despre sine pentru a influenţa controlul impresiei pe care ceilalţi şi-o formează vis-a-vis de un obiect, un eveniment sau o idee anume. În cazul în care controlul se exercită asupra informaţiei despre propria persoană atunci este vorba despre autoprezentare.

Acest tip de comportament este foarte des utilizat în cazul promovării diferitelor servicii oferite de diverse companii, produse sau chiar promovarea persoanelor politice. De fapt publicitatea în asta constă: influenţează publicul, prin intermediul manipulării şi controlului informaţiei, să opteze pentru ideea promovată. Chiar şi în rândul oamenilor de rând circulă ideea conform căreia, dacă dorim să supravieţuim şi să avem succes, trebuie să ne prezentăm în faţa celorlalţi într-o ipostază favorabila, astfel încât ei să-şi formeze o idee bună despre noi şi ideile noastre.

Modul în care suntem percepuţi de către cei din jurul nostru este foarte important, drept dovadă faptul că au început să apară şi cărţi care oferă modalităţi prin care să îi facem pe ceilalţi să îşi facă o părere bună despre propria noastră persoană. Astfel de cărţi susţin că putem manipula imaginea pe care ceilalţi şi-o formează despre noi prin intermediul stilului vestimentar adoptat, o înfăţişare plăcută, limbajul utilizat şi chiar gesturi.

După cum se poate observa din cele prezentate până acum, managemntul impresiei este un domeniu tot mai mult studiat. Cu toate acestea nu este un domeniu în care definiţiile şi conceptele sunt absolute. În mod normal managementul impresiei se referă la modalitatea de a prezenta în faţa celorlalţi o imagine pozitivă. Această definiţie are la bază percepţia audienţei. Durmond (1993) susţine faptul că managementul impresiei începe tocmai cu depăşirea expectanţelor pe care le au ceilalţi. Mai clar, individul intuieşte comportamentul dorit de către cealaltă persoană şi se comportă ca atare. Acest lucru mai implică faptul că managementul impresiei este direcţionat către o anumită persoană sau către un anumit grup de persoane.

Există multe studii în acest domeniu care se centrează mai mult pe managementul impresiei din mediul organizaţional. Totuşi controlul informaţiei despre sine este prezent la orice nivel al veţii sociale şi în toate tipurile de interacţiuni interpersonale. Aşadar acest tip de comportament nu apare doar în contextul unui interviu de selecţie sau în cadrul unei întalniri de afaceri şi nici nu este utilizat doar de o anumită categorie de persoane. Managementul impresiei este o caracteristică fundamentală a interacţiunilor sociale. Apare în orice situaţie sau context şi nici nu depinde de o anumită categorie de persoane. Pentru a-şi atinge scopurile, indivizii se prezintă în faţa celorlalţi în aşa fel încât aceştia să-şi formeze o părere bună despre ei.

Aşadar managementul impresiei este un concept al psihologiei sociale şi este sinonim cu autoprezenatea. Această activitate de influenţare a publicului, sau a persoanelor din jur, poate fi conştientă sau mai puţin conştientă, respectiv voluntară sau involuntară. Oamenii de ştiinţă au elaborat o serie de teorii referitor la aceste comportamente de management al impresiei şi au realizat diferite clasificări în funcţie de diferite criterii.

1.1. Definiţia şi scopul managementului impresiei

În literatura de specialitate managementul impresiei este definit ca procesul prin care indivizii încearcă să controleze imaginea pe care ceilalţi şi-o formează despre propria lor persoană. Schlenker (1980) este cel care face distincţia între autoprezentare şi managementul impresiei. Acesta susţine că autoprezentarea se referă la informaţiile despre actor, pe când managementul impresiei poate avea ca scop şi controlul imaginii unor obiecte sau evenimente care sunt în mod indirect relaţionate cu actorul. Totuşi există şi cazuri când managementul impresiei nu este utilizat pentru a manipula informaţia despre actor, dar până şi în aceste cazuri managementul impresiei are adesea relevanţă pentru sine şi poate fi considerată o formă indirectă de autoprezentare. Schlenker (1980) utilizează termenul de „generalizare pozitivă” când se referă la oamenii care sunt relaţionaţi cu identităţi pozitive pentru a fi la rândul lor evaluaţi pozitiv.

Tedeschi şi Reiss (1981) atrag atenţia asupra faptului că orice comportament poate fi o psibilă tactică de management al impresiei. Ei spun că un comportament pentru a fi catalogat ca şi management al impresiei trebuie să aibă ca şi scop influenţarea părerilor celorlalţi, dar nu este obligatoriu ca persoana care este implicată în managementul impresiei să fie conştientă de acest lucru.