Psihologia calului de terapie - Antrenamente specifice

INTRODUCERE

Terapia ecvestră sau terapia asistată de cai se referă la folosirea calului în activități

orientate spre atingerea unor obiective terapeutice. Terapia asistată de cai folosește

instrumente emoționale, sociale și pedagogice cu ajutorul cărora se stabilesc anumite

relații și implicații cu rol în tratarea sau depășirea unor probleme de natură psihică,

fizică sau cognitivă. Echitația, pe lângă faptul că este o modalitate de a-ți petrece

timpul liber, implică și o serie de efecte benefice asupra sănătății, ajutând, de pildă,

la o mai bună circulație a sângelui.1

Această lucrare își propune să abordeze cunoașterea psihologiei cailor pentru a

reuși să îi folosim ca instrument de lucru în terapia persoanelor cu dizabilități.

Pentru a putea folosi caii în terapie este nevoie de a cunoște anumite reguli, de a face

anumite specializări dar mai ales, de a cunoaște „limbajul calului„.Caii au un limbaj

foarte simplu și odată cunoscut ar trebui să ne fie ușor să stabilim o relație cu ei.

În primul rând însă, trebuie să fim conștienți că lucrăm cu un animal mare-de

aproximativ 400-500 kg și nu cu un biet cățeluș.

În al doilea rând, trebuie să conștientizăm psihologia calului, să întelegem cât de

cât modul în care caii interactionează între ei și bineînțeles cu oamenii, să întelegem

că regulile noastre nu se potrivesc în lumea lor, să știm cum să lucrăm și să

interacționăm cu ei.

Știm cu totii cât de fină este linia dintre fermitate și violentă, sau chiar abuz, în

cazul unui cal. Nu de puține ori vedem oameni care, cu intenția de a-și dresa propriile

animale, le aduc în stare critică din cauza bătăilor aplicate. Daca nu avem habar de

comportamentul calului, de modul lui de gândire și acțiune, nu vom obține nimic nici

cu violența și nici cu toleranță extremă, pentru că nu orice lovitură de bici sau cravașă

înseamnă violență.

Pentru a obtine de la un cal o reactie pozitivă prin intermediul unor metode nonviolente,

prin așa numitul natural horsemanship, trebuie să fim extrem de

experimentați și să avem o cunoaștere foarte bună a psihologiei calului, ceea ce

majoritatea oamenilor nu au. De aceea este indicată o metoda bazata pe fermitate și

consecvență, care va aduce rezultate mult mai bune și va asigura un parteneriat trainic

cu un animal deosebit cum este calul2.

2 . GENERALITĂȚI, CONCEPTE

Terapia cu ajutorul calului” (T.A.C.) este un complex de tehnici reeducative

care acționează asupra disfuncției senzoriale, cognitive și comportamentale. Din acest

motiv T.A.C-ul poate fi considerat o metodă globală care solicită participarea

întregului organism, fiind indicată în tratarea numeroaselor boli, atât neuromotorii,

cât și de interes psihiatric: de la leziuni ale măduvei osoase, la distrofia musculară;

de la tulburări de comportament, la schizofrenie, de la sindromul Down la autism.

În funcție de obiective, putem aminti că în cadrul acestei terapii se regăsesc în

general patru faze diverse: hipoterapia, reabilitarea prin echitație, reabilitarea presportivă

și reabilitarea sportivă (Bombardi,2004).3

Folosirea cailor în reabilitare, care este și obiectul studiului nostru, este cunoscută

sub numele de HIPOTERAPIE, care provine din grecescul “hippos” =cal și terapia

= tratament, iar termenul de hipoterapie se poate traduce: “tratament cu ajutorul

cailor”. Însa în loc să controleze călăretul calul, mai degrabă calul îl influențează pe

călăreț.

Denumirea de ”hipoterapie” a fost dată de directorul Clinicii Universitare de

Neurologie din Basel, Prof. Dr. Med. Heini E. Kaeser.

Asociația Americană de Hipoterapie (AHA) definește hipoterapia ca

fiind:”termenul care se referă la folosirea mișcărilor calului ca unealtă de lucru de

către kinetoterapeuți, logopezi și psihoterapeuți în scopul obținerii unor răspunsuri

la nivelul funcțiilor restante și în tratamentul dizabilităților pentru pacienții cu

disfuncții neuromusculoscheletale”.4