Evaluarea Activelor Intangibile

1. Particularităţi ale evaluării activelor intangibile

Activele intangibile sunt active pe termen lung utilizate în producerea de bunuri şi servicii şi se diferenţiază de activele fixe sau tangibile prin lipsa proprietăţilor fizice. Ele întruchipează anumite drepturi legale pe termen lung sau avantaje competitive create sau achiziţionate de o întreprindere.

O definire a activelor intangibile poate fi formulată în felul următor. Activele intangibile apar, în general, ca rezultat al unor evenimente trecute şi prezintă trei atribute principale: nu au substanţă materială, pot să contribuie la obţinerea unor beneficii economice nete de către deţinător, sunt protejate legal sau prin intermediul unui drept de facto. Definiţia unui activ intangibil include, de asemenea, cerinţele ca activul respectiv să fie identificabil, controlabil, înstrăinabil separat în raport cu afacerea respectivă.

În condiţiile în care activul respectiv poate fi înstrăinat doar ca parte a activităţii generatoare de profit, la obţinerea căruia participă, se consideră că el nu poate fi disociat de goodwill-ul aferent acelei activităţi, fiind contabilizat în acest fel.

Din perspectiva economică a evaluării, există două probleme esenţiale care trebuie clarificate, legate de activele intangibile, şi anume:

1) ce fenomen economic este calificat ca activ intangibil?

2) ce fenomen economic este un indicator al valorii unui activ intangibil?

Distincţia între existenţa economică şi valoarea economică a unui activ intangibil este esenţială în vederea evaluării acestuia.

Condiţiile necesare existenţei unui activ intangibil, dintr-o perspectivă economică, sunt următoarele:

- să poată fi identificat printr-o denumire specifică;

- să fie subiectul unei protecţii şi existenţe legale;

- să fie subiectul unui drept de proprietate privată şi acesta să poată fi transferat în mod legal;

- să existe o manifestare sau o evidenţă tangibilă e existenţei intangibilului(contract, patent, etc.);

- să fi apărut la un anumit moment identificabil sau ca rezultat al unui fapt identificabil;

- să aibă o durată de viaţă limitată, putând să dispară la un moment de timp identificabil sau ca rezultat al unui fapt identificabil.

Pentru ca un activ intangibil să aibă o valoare cuantificabilă din perspectiva analizei economice, este necesar ca acesta să posede anumite atribute adiţionale:

- să genereze proprietarului /utilizatorului o anumită cantitate măsurabilă de beneficii economice; acestea pot să rezulte fie în urma unei creşteri a veniturilor, fie ca rezultat a reducerii costurilor; asemenea beneficii uneori, sunt măsurate prin comparaţie cu mărimea rezultatelor disponibile în condiţiile absenţei activului intangibil respectiv putând fi măsurate în câteva moduri: profit net, profitul net de exploatare, cash-flow net;

- să fie capabil să majoreze valoarea altor active cu care el este asociat; asemenea active ar putea cuprinde toate activele din cadrul întreprinderii.

Simpla existenţă economică nu conferă intangibilelor şi valoare economică. De exemplu, o marcă înregistrată care nu este exploatată în scopul producerii unui venit, are existenţă economică de-a lungul perioadei de protecţie dar nu şi valoare economică şi, în consecinţă, nu poate fi înregistrată ca activ intangibil. În vederea dobândirii unei valori economice ea ar trebui să genereze efecte.

Totuşi, o marcă înregistrată care nu contribuie la obţinerea vre-unui venit dar care este utilizată ca o barieră de intrare ar putea avea atât existenţă economică cât şi valoare economică. Astfel, o definire a activelor intangibile ar trebui să afirme că ele au o natură intangibilă, sunt specifice unei afaceri, au atât existenţă economică cât şi valoare economică, chiar dacă este indirectă.

Fenomenele economice care nu întrunesc atributele specifice descrise anterior ar putea să nu fie calificate ca active intangibile distincte. Este cazul unor fenomene descriptive ca:

- o cotă înaltă de piaţă a proprietarului / utilizatorului;

- o profitabilitate înaltă a proprietarului / utilizatorului;

- o reputaţie generală pozitivă a proprietarului / utilizatorului;

- poziţia de monopol a proprietarului / utilizatorului;

- alte fenomene economice.

Cu toate că aceste condiţii “descriptive” nu sunt calificate ca active intangibile, ele ar putea indica existenţa unor intangibile distincte care au valoare economică.

Controlul, în contextul definirii activelor intangibile, înseamnă capacitatea întreprinderii de a obţine beneficii economice în urma deţinerii şi exploatării activului respectiv şi de a restricţiona accesul altora la aceste beneficii.

În cazul unui activ intangibil, controlul este, în mod normal, asigurat prin lege: o franchiză sau o licenţă permite întreprinderii accesul la beneficii de-a lungul unei perioade fixe; un patent sau o marcă restricţionează accesul altora la beneficiile respective.

În absenţa unor drepturi legale, controlul este, însă, mai dificil de demonstrat. Oricum, controlul ar putea fi obţinut şi prin intermediul unei custodii fizice. Acesta ar fi cazul în care, de exemplu, cunoştinţe tehnice sau de altă natură obţinute în urma unei activităţi de cercetare sunt menţinute secrete.

În situaţia în care se estimează că o întreprindere va putea obţine beneficii economice în viitor, dar acestea nu sunt controlate prin drepturi legale sau custodie fizică, se consideră că aceasta nu are un control suficient asupra rezultatelor respective, în vederea recunoaşterii activului intangibil generator.

De exemplu, o întreprindere ar putea beneficia de un portofoliu de clienţi sau de o echipă de personal calificat. Cu toate că se poate aprecia că există o probabilitate mare ca clienţii din cadrul portofoliului să continue să solicite servicii profesionale întreprinderii respective sau că trupa de specialişti să continue să-şi ofere serviciile acesteia, în absenţa unei custodii legale sau fizice a clienţilor sau personalului, întreprinderea are un control insuficient asupra beneficiilor viitoare estimate determinate de prezenţa acestora, ne-fiind întrunite condiţiile necesare recunoaşterii lor ca active.

Unui produs îi pot fi asociate unul sau mai multe active intangibile. De exemplu, unui anumit medicament i se pot asocia câteva drepturi legale:

- dreptul unic de producţie, asigurat prin existenţa unui patent;

- dreptul de comercializare sub o anumită marcă, asigurat prin deţinerea proprietăţii asupra mărcii respective;