Dinamica privatizării

Schimbările care au loc în societatea românească în perioada de tranziţie de după

1989 sunt reflectate şi percepute la nivelul conştiinţei comune. Percepţia subiectivă a

lucrurilor nu numai că oferă o imagine despre aceste schimbări, dar face ea însăşi parte

din realitatea socială. Prin urmare, în dinamica percepţiei se reflectă atât imaginea

schimbărilor obiective din societate, cât şi schimbările subiective care au loc la nivelul

atitudinilor Si opiniilor oamenilor. Ca atare, în evaluarea situaţiilor sociale nu se poate

apela numai la date factuale sau la aşazişii indicatori obiectivi oficiali ai realităţilor

sociale cum sunt structuriledemografice, condiţiile de locuit, şcolarizarea, sănătatea,

veniturile, ci sunt necesari şi indicatorii subiectivi.

Tendinţele în schimbarea socială nu pot fi evaluate decât pe baza unor date relevante despre starea economică şi social-politică. Din păcate, într-o societate în tranziţie, adesea lipsesc datele necesare. Or, guvernanţii au nevoie să cunoască ce se întâmplă la nivelul populaţiei după introducerea unor noi programe sau măsuri destinate

transformării socio-economice. Mai mult, este necesar să se cunoască nu numai ce cred oamenii despre schimbările care-I înconjoară, ci şi ce doresc ei. După părerea noastră, principalele schimbări sociale cu impact direct asupra populaţiei şi pentru care percepţia

populaţiei este esenţială sunt cele referitoare la reforma economică, cu accent pe privatizare.

În acest articol sunt prezentate unele dintre rezultatele obţinute în cadrul mai multor studii dedicate privatizării întreprinderilor de stat, principalele aspecte vizate fiind următoarele: -actualizarea datelor privind percepţia reformei economice până în 2002, cu referire specială la următoarele aspecte:

-percepţia socială a privatizării întreprinderilor de stat

-percepţia socială a ritmului privatizării

-opinia populaţiei cu privire la întreprinderile de stat nerentabile

-determinarea tipurilor de efecte ale privatizării asupra populaţiei:

-principalele efecte pozitive ale privatizării întreprinderilor de stat

-principalele efecte negative ale privatizării întreprinderilor de stat

-participarea populaţiei laprogramul de privatizare în masă a întreprinderilor cu capital de stat.

Sursa datelor o constituie sondajele de opinie realizate de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională – CURS după 1990 şi actualizate în lunile ianuarie şi martie 2002, pe eşantioane de populaţie reprezentative la nivel naţional. Marja de eroare acceptată pentru sondajele CURS este de ±3% Analiza rezultatelor a urmărit evidenţierea principalelor opinii ale populaţiei intervievate, precum şi modul cum se distribuie acestea la nivelul celor 8 regiuni.

Actualizarea datelor privind percepţia reformei economice în 2002

Trecerea de la economia centralizată – etatistă la economia de piaţă impune o serie de schimbări economice, privatizarea fiind percepută ca modalitatea principală de realizare acestui scop, datorită dezvoltării sectorului privat, bazat pe concurenţă.

Curentele de opinie favorabile privatizării după 1990 au depins în mod esenţial de

balanţa dintre costurile şi avantajele acestui proces, sau – mai degrabă – de percepţiile oamenilor asupra acestei balanţe. Având în vedere că o bună parte din populaţie depindea direct sau indirect de beneficiile sectorului de stat imediat după 1989, era firesc să existe o preocupare a oamenilor mai curând pentru costuri (vizibile pe termen scurt şi cu implicaţii imediate asupra nivelului de trai) decât pentru beneficii (vizibile pe termen mai lung şi cu implicaţii târzii asupra creşterii standardului de viaţă al individului şi familiei).

Percepţia socială a privatizării întreprinderilor de stat

Privatizarea întreprinderilor de stat este una din temele centrale ale discursului despre reformă în România după 1989. Deşi mult timp a reprezentat o idee vagă în mintea oamenilor, în ultimii ani a devenit tot mai clar faptul că, pe lângă ineficienta administrare a unui proprietar colectiv, multe din aceste întreprinderi au pierderi substanţiale în actuala formă de organizare. De altfel, acest lucru reiese şi din faptul că – în septembrie 1991 – peste trei sferturi 76%) din populaţie considera că majoritatea întreprinderilor de stat ar trebui să fie privatizate. Numai circa 23% aprecia că cele mai multe întreprinderi ar trebui să rămână în proprietatea statului.

Totuşi, percepţia raportului întreprinderi de stat - întreprinderi private era mai nuanţată în profil teritorial. De pildă, populaţia din Banat, Crişana-Maramureş

şi Oltenia adera mai degrabă la ideea privatizării întreprinderilor de stat, în timp ce în Moldova şi Dobrogeapredominau persoanele care doreau menţinerea acestora în proprietatea statului.

Pe parcursul celor 12 ani, situaţia a evoluat astfel încât se constată că ponderea celor care doreau privatizarea marii majorităţi a întreprinderilor de stat s-a mai diminuat, atingând – în ianuarie 2002 – valoarea de 52%, în schimb a crescut semnificativ (la cca. 39%) proporţia celor care consideră că ar fi mai bine ca majoritatea întreprinderilor să

rămână în proprietatea statului (9% nu fac aprecieri în acest sens). Se evidenţiază astfel impactul social produs de privatizare, reflectat şi prin diminuarea atitudinii favorabile a populaţiei faţă de aceasta, în general şi preferinţa tot mai multor persoane pentru menţinerea în continuare a întreprinderilor în proprietatea statului. Comparativ cu datele consemnate în 1991, se observă în 2002 o diminuare a ponderii populaţiei favorabilă privatizării întreprinderilor de stat cu 24 puncte procentuale. Aceeaşi tendinţă se evidenţiază şi la nivelul regiunilor, aşa cum se observă în tabelul de mai jos.