Relații interpersonale

Relatiile intrpersonale apar ca un domeniu aparte al sistemului social, ele antrenand contacte directe, nemijlocite intre indivizi, deosebindu-se de caracterul general, formal al relatiilor la nivel de grupuri, clase, colectivitati. Ele se impun la punctul de intersectie dintre individ si colectivitate, fiind necesare atat pntru buna functionare a sistemului social global, cat si pentru fiecare persoana in parte. Organizarea si structura lor sunt influentate de logica ambelor sisteme. (E. Zamfir, 1997, p. 182)

Consideratii privind conceptul de relatii interpersonale

Aceste relatii interpersonale se realizeaza intre indivizi, iar in urma acestora se realizeaza un schimb, o “intelegere” intre doua sau mai multe persoane, o “ tranzactie” cum o numesc psihologii americani. Obiectul schimbului poate fi de mai multe tipuri: informatii, obiecte materiale (bunuri), activitati, suport psihologic afectiv, sentimente etc. Persoanele se angajeaza in relatiile interpersonale in grade diferite, in functie de durata, intensitate si specificul substratului interactiunii.

Societatea contemporana, efectuand cercetari a dezvoltat sisteme sociale complexe, activitati inalt diferentiate din punct de vedere al roruliolor indivizilor, a generalizat si accentuat relatiil;e interpersonale fragmentare, specializate, multiple si intamplatoare, spontan realizate. Datorita acestor sisteme capacitatea individului de a se exterioriza a crescut, iar in anumite situatii acesta trece cu rapiditate de la o stare la alta, de la un rol la altul. Fiecare persoana, la un moment dat indeplineste un rol, dar pentru a interactiona cu cei din jur, in viata de zi cu zi este necesar ca aceasta persoana sa joace si alte roluri complementare desfasurarii activitatii. Avand in vedere situatiile descrise mai sus, se contureaza de fapt doua tendinte clare, extreme, interpersonale: la un pol, interactiunea complexa, multipla, profunda inre indivizi; la celalat pol, legaturi standarlizate prin normele de rol, limitate in timp spatiu, fara implicare efectiva a persoanelor in cauza.

Clasificari in studiul relatiilor interpersonale

Interactiunea sociala reprezinta modul fundamental de existenta si functionare a indivizilor si grupurilor umane, mecanismul bazal al structurii grupurilor sociale si a societatii in ansamblu.

Clasificare in functie de modul de influentare a actorilor sociali:

- Pe de o parte, exista relatii interpersonale bazate pe modificarea caracteristcilor partenerilor de interactiune. Vom prezenta urmatoarele tipuri de relatii:

- acomodarea cu partenerul- se refera la un proces de adaptare sau ajustare mutuala a actorilor sociali aflati intr- un proces de interactiune;

- asimilarea- reprezinta finalitatea interactiunii sociale. Daca Jean Piaget definea asimilarea ca proces de integrare a unor elemente noi ( informatii, experiente etc.) in structurile preexistente ale subiectului receptor, la randul nostru, o putem defini, in mod similar, ca un peoces de fuziune, de transfer mutual al unor idei, credinte, mentaliotati etc. intre actorii sociali. Asimilarea constituie etapa superioara a acomodarii si apare ca urmare a actiunii indelungate a acesteia;

- alienarea- este peocesul opus asimilarii. Un actor social oarecare se indeparteaza, se separa de celalalt, ca expresie a unor relatii dizarmonice recunoscute ca atare;

- stratificarea- ca urmare a unei interactiuni de durata, in procesul relationarii lor reciproce, actorii sociali dobandesc anumite statuta si roluri, care permit, astfel, o ierarhizare a partenerilor intr- un mod oarecare.

- Pe de alta parte, exista relatii interpersonale in care carecteristicile partenerilor de interactiune nu se modifica in mod esential. Avand in vedere cooperarea, competitia si conflictul, intre aceste trei forme ale relatiilor interpersonale exista o stransa interactiune, dupa cum urmeaza:

- exprimand forme ale actiunii reciproce, ele presupun punerea in functiune a unor mecanisme si comportamente identice, respectiv atractia sau respingerea reciproca;

- cooperarea, competitia si conflictul reprezinta simple posibilitati, actorul social avand libertatea de a alege una dintre alternativele comportamentale disponibile, in functie de interesele sale si de caracteristicile percepute ale situatiei sociale;

- pot succeda in mod natural una alteia.Putand fi spontane sau planificate, organizate, formale ori informale, de scurta sau de lunga durata, cooperarea, competitia si conflictul presupun actiuni conjugate (identice, complementare ori opuse) care se combina intr- un fel sau altul in vederea atingerii obiectivelor urmarite. In conditiile in care una dintre ele se dovedeste la un moment dat a fi neprofitabila pentru un actor social, nepermitandu-i sa- si atinga in mod eficient scopurile si obiectivele propuse, acesta poate decide o schimbare de strategie, trecand la un alt tip de relatie interpersonala. Astfel, intr- o interactiune de durata, putem asista la succesiuni multiple si rapide ale relatiilor interpersonale. Debutand initial cu o abordare de tip cooperativ, o sarcina oarecare se poate transforma, de exemplu, in una de tip comparativ, apoi, in una de tip conflictual, pebtru ca in cele din urma sa revina la abordarea de tip cooperativ. Ceea ce ne face sa afirmam ca o sarcina sociala (experimental data, nu se prezinta in mod unitar si definitiv din punctul de vedere al relatiilor socile implicate, ci mai degraba are un aspect eterogen, complex, ca un mozaic de relatii interpersonale episodice, care se succeda intr- un anumit ritm in functie de interesele si oportunitatile de moment;

- in circumstante bine determinate, cele trei tipuri de relatii interpersonale pot intra chiar in contradictie. In general, in virtutea ajustarilor si reactivitatii comportamentale care exista in orice situatie sociala reala sau experimentala, actorii sociali activeaza sisteme comportamentale si relationale identice ( sau, cel putin, apropiateinbtr- o anumita masura). Cu toate acestea, se intalnesc frecvent situatii sociale in care unul dintre participantii la interactiune are o abordare relationala de tip cooperativ, pe cand celalalt relationeaza competitiv sau chiar conflictual in cadrul sarcinii respective;