Familia - o organizație

Familia

Celula de baza a societătii este familia. Înfiintată din cele mai străvechi timpuri, încă de pe vremea primilor oameni – Adam si Eva – familia este locul în care fiecare individ îsi formează personalitatea si caracterul, atât prin educatie cât si prin „moştenire”. Milenii de-a randul, familia a însemnat totul, a fost rezervorul uman al istoriei, a fost primul nucleu al civilizatiei, a însemnat stabilitate în timp si sperantă pentru viitor.

Definind mai mult afectiv decât raţional, orice individ ar putea spune ce este o familie, acest lucru fiind posibil datorită faptului că fiecare om a avut de-a face în decursul vieţii sale cu familii, fie că este vorba de familia în care s-a născut, de propria lui familie, sau de cele din comunitatea în care trăieşte.

Familia este unul din cele mai răspândite tipuri de grupuri sociale şi, cu toate acestea, încercarea de a o defini nu este deloc uşoară. Există mai multe perspective, de la sociologii care privesc familia ca un grup primar în care predomină relatiile directe, nemediate, informale până la economisti care văd în familie un organism economic de consumatie. În general toate perspectivele vizează familia ca un grup, mai mult chiar ca o organizatie.

Familia se distinge de alte forme de asociere umană prin urmatoarele caracteristici:

- este formată din persoane unite prin relatii de căsătorie, sânge sau adoptie.

- membrii familiei, de regulă locuiesc sub acelasi acoperis, alcătuind un singur menaj

- este compusă din persoane ce interactionează, comunică în cadrul rolului de sot-sotie, mamă-tată

- mentine si perpetuează o cultură comună derivată în principal din cultura societătii date.

În orice societate familia s-a distins ca un grup specific, caracterizat printr-o puternică sudură internă, menţinută datorită forţelor interne. Forţele interne care unesc familia sunt sentimentele puternice şi ataşamentul emoţional al soţilor, precum şi al părinţilor şi copiilor, respectul reciproc si solidaritatea. La această coeziune sentimentală se va adăuga o împletire de dependenţe rezultate din funcţiile economice, sociale şi culturale, din îndatoririle faţă de copii, faţă de părinţi. În altă ordine de idei, întreaga societate este organizată pe familii oriunde în lume şi în orice epocă. De aceea este o legătură intrinsecă între familie şi societate, una determinând-o pe cealaltă în egală măsură.

Organizatiile

Pentru a putea stabili desfăsurarea familiei ca o organizatie, vom analiza pe scurt ce reprezintă organizatiile, iar mai apoi aspectele pe care le au în comun cele două elemente.

În esenţă, organizaţia este un sistem social în care şi prin care oamenii interacţionează (cooperează) pentru realizarea unor scopuri comune Altfel spus, organizaţia implică o formă distinctă de corelare între oameni şi scopuri, cât şi între oameni şi structuri.

Organizatiile, ca si oamenii si celelalte fiinte, au un ciclu de viată, care presupune un moment în care se înfiintează, o etapă de crestere, de functionare “la capacitate”, de îmbătrânire si de moarte. Dacă ciclul de viată al unui produs poate fi estimat în functie de tipul produsului sau de clasa din care face parte, pentru organizatii acest lucru nu este posibil decât pentru cele al căror termen de functionare este limitat încă de la înfiintare (de exemplu: echipe care lucrează la proiecte, serii sau grupe de studenti care functionează doar pe durata facultătii etc.).

O imagine mai detaliată asupra organizatiilor se obţine prin clasificarea acestora:

- organizatii care functionează cu scopul de a obtine profit (firme producătoare si furnizoare de bunuri sau servicii)

- organizatii guvernamentale (guvern, parlament etc.)

- organizatii educationale (scoli, universităti etc.)

- organizatii medicale (spitale, policlinici etc.)

- organizatii care promovează interese de grup (asociatii profesionale, asociatii ale handicapatilor etc.)

- organizatii religioase (biserici, asociatii religioase etc.)

alte tipuri de organizatii (fratii, cluburi etc.)

Caracteristicile comune tuturor organizatiilor sunt: utilizarea unor resurse, dependenta de mediu, diviziunea muncii pe orizontală si pe verticală si necesitatea managementului.