Documentare piesă Turandot de Carol Gozzi

„Teatrul lui Carol Gozzi dovedește suficiente resurse pentru a fi reinterpretat în spirit modern.Dovadă și montarea din 1970 a basmului teatral „Turandot”, la Teatrul Național Radiofonic, sub forma de muzical. Fantezia autorului „Femeii Șarpe”raspunde oricărei epoci care vede in poveștile sale teatrale o modalitate de evadare intr-o lume unde totul pare posibil-metamorfozele cele mai neașteptate,poezia gestului simplu dar și grotescul abundenței de gesturi , parcurgerea neverosimilă a spațiului și a timpului; umanizarea incredibilă a monstrului dar și transformarea îngerului în demon; rezolvarea oricăreienigme dar, în paralel,schimbarea firescului în enigmă;critica unei realitațirecognoscibile totuși în cea mai sofisticată plasmuire .Dacă Gozzi se revendică în mod cert dintr-un baroc trecut prin gustul popular,el este în egală măsură un romantic rătăcit cu bună știință printre măști.” (sursa:www.srr.ro)

Carol Gozzi a fost un dramaturg italian , născut la data de 13 decembrie 1720 la Veneția și decedat la data de 4 aprilie 1806 .A trăit în perioada secolului al XVIII-lea . Pe parcursul secolului al XVIII-lea, în Europa, precum și în Italia teatrul a cunoscut un număr mare de ,,reforme”, care au fost introduse pentru a permite autoriilor, actoriilor și publicului lor să crească nivelul de interes față de ceea ce a fost reprezentat pe etape. Primul teatru public, cu bilet de intrare plătit a fost deschis la Veneția în 1636 (Teatrul San Casiano). Ulterior s-au înmulțit atât în orașul lagon, cât și în toate celelalte metropole europene. În secolul al XVIII-lea, rezumând, a fost posibilă participarea la trei tipuri de spectacole teatrale. Primul cel mai nobil potrivit lui Aristotel, a fost tragedia, o formă de acțiune care a fost un limbaj retoric foarte înalt, nobil și retoric.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Italia, Vittorio Alfieri de la Asti a excelat, aducând lupta între un erou destinat să învingă (Titanul) și un tiran sau Dumnezeu însuși ( așa cum se vede în operele sale ,,La Mira” sau ,,Saul”) pe scenă. Al doilea tip de spectacol teatral a fost cel de comedie. S-a răspândit în cea mai mare parte a Europei, dar mai ales în Italia. În absența scenariilor a fost lăsată liberă improvizația actoriilor,care au improvizato poveste pe baza unei tipologii umane ( de ex.: Arlechino este personajul capabil să-i înșele pe alții). În jurul aniilor 1743-1747 ( cu comediile ,,La donna di garbo” și ,,Il servente di due padroni”), Carol Goldonii, dramaturg italian, autor al unei celebre reforme a teatrului comic. A dorit să introducă scenariul și să scoată din joc improvizația tipică „Comediei dellArte”

Reforma lui Goldoni a fost dolosită pentru a aduce un profesionalism mai mare al autorului și al actorilor în comedie, pentrua crește nivelul de realism în cadrul pieselor,pentru ada o identitate precisă personajelor, din acest motiv au fost scoase măștiile.Capodopera lui Goldini a fost comedia ,,Mirandolina” din 1753. Piesele sale de teatru au prezentat personaje ,,Comedia dellArte” care se aflau în situații cu care publicul putea să empatizeze.Realiza piese mai clasice, mai înțelepte și mai potrivite pentru public ( burghezia si socialiștii de rang înalt)