Sistemul bugetar al României

Procesul bugetar consta în repartizarea luarii deciziei bugetare pe nivelurile sau partile implicate în elaborarea bugetului, stabilindu-i fiecarui actor institutional competentele si termenele pentru a asigura întocmirea bugetului în termenul legal.

În unele lucrari procesul bugetar este definit ca fiind “un ansamblu de operatiuni care se succeda anual si privesc elaborarea si aprobarea proiectului legii bugetare anuale, executia curenta a bugetului, încheierea si aprobarea contului de executie bugetara, precum si controlul bugetar”. Aceasta definitie este deci mai extinsa, incluzând în procesul bugetar si executia, încheierea si controlul bugetar.

Principalele obiective ale procesului bugetar sunt:

Concurarea actorilor multipli, cu obiective (scopuri) diferite, la desenarea procesului bugetar;

- vulnerabilitatea procesului la mediul înconjurator (o economie mai dezvoltata sau mai putin dezvoltata, atitudinile cetatenilor fata de cheltuielile publice si fiscalitate, fata de deficitul bugetar);

- separarea platitorului de impozite de decidentul bugetar; procesul bugetar determina atât nivelul de explicitare pentru contribuabili a documentului buget, cât si mecanismele de asigurare a acestei explicitari;

- constrângeri legate în special de nivelul deficitului bugetar, astfel încât luarea deciziei sa aiba loc în conditiile unor astfel de constrângeri.

Prima caracteristica a procesului bugetar este varietatea actorilor implicati în elaborarea bugetului si ei sunt adesea în “conflict” în privinta motivatiilor si scopurilor. Astfel, potrivit Legii finantelor publice si a situatiei de fapt care are loc în decursul elaborarii bugetului de stat, principalii actori sunt: entitatile care sunt finantate de la buget (institutii, unitati administrativ-teritoriale etc.), cunoscute ca ordonatori secundari sau tertiari de credite, ordonatorii principali de credite (conducatorii autoritatilor publice, ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale); Ministerul Finantelor, Guvernul, Legislativul (Parlamentul); grupurile de interese si cetatenii.

Procesul bugetar poate fi individualizat (personalizat) din punct de vedere politic în functie de patru caracteristici:

- Dominatia Executivului sau Legislativului asupra procesului bugetar. Formal si legal, Legislativul are adesea puterea de a aproba impozite si a propune cheltuieli publice, dar el poate delega o mai mare putere Executivului. Potrivit Legii finantelor publice si dupa cum se desfasoara procesul bugetar în România, Guvernul are o putere mai mare în cadrul acestui proces.

- Gradul de centralizare se refera la doua concepte interdependente: (1) gradul în care procesul bugetar porneste de jos în sus sau de sus în jos si (2) gradul în care puterea este împrastiata comisii, comitete si oficiali alesi fara un mecanism de coordonare efectiva. La noi, procesul bugetar se desfasoara de jos în sus, dar si de sus în jos, deoarece Ministerul Finantelor stabileste limitele de cheltuieli de care ordonatorii principali trebuie sa tina cont de definitivarea proiectelor de buget.

- Nivelul accesului cetatenilor si grupurilor de interes la procesul bugetar. Procesul este închis daca publicului, presei si grupurilor de interes nu li se permite sa supravegheze luarea sau sa-si exprime punctele lor de vedere pe parcursul procesului bugetar. Procesul bugetar este rareori complet deschis sau complet închis. În cazul tarii noastre tendinta este spre un proces bugetar închis, în care deciziile se iau cu dificultate si departe de ochii publicului si mass-mediei, dar nu este exclusa posibilitatea accesului grupurilor de interes la date si decizii ce privesc procesul bugetar.

- Formatul solicitarilor bugetare , felul informatiei si modul în care aceasta este aranjata pentru a justifica cheltuielile.

Bugetul de stat este o categorie fundamentala a stiintei finantelor, la definirea careia concura o abordare juridica si alta economica. Sub aspect juridic, bugetul reprezinta un act prin care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului. “Bugetul de stat prevede si autorizeaza, în forma legislativa, cheltuielile si resursele statului”. Aceasta definitie pune în evidenta necesitatea aprobarii parlamentare a indicatorilor bugetari. Fiind un document ce necesita autorizarea prealabila a puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu. Totodata, se subliniaza faptul ca bugetul este un act de previziune a resurselor publice si a modului de utilizare a acestor resurse. Bugetul de stat se elaboreaza pentru o perioada de un an. Între prevederile înscrise în legea bugetului de stat si executia veniturilor si cheltuielilor publice intervin neconcordante care impun anumite corective si aprobarea de catre puterea legislativa a unor rectificari ale bugetului în cadrul aceluiasi exercitiu bugetar.

În statele democratice moderne, elaborarea, executia si controlul bugetar sunt realizate în conformitate cu procedurile de drept bugetar si în cadrul pricipiilor contabilitatii publice, asigurându-se, în egala masura, un echilibru între puterea legislativa si cea executiva, în conformitate cu prevederile constitutionale.

Legea bugetului de stat este influentata în conceptiile politice, economice si sociale specifice fiecarei perioade, ca si de interesele grupurilor care exercita puterea politica.

Ca document oficial, bugetul de stat evidentiaza nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua în viitor si marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului, ca si durata de timp pentru care se elaboreaza bugetul.