Avortul

Ce este avortul?

Avortul este extragerea sau expulzarea embrionului sau fetusului din uter, rezultand sau fiind cauzat de moartea acestuia. Avortul poate avea loc spontan ca o pierdere de sarcina sau poate fi indus artificial prin mijloace chimice, chirurgicale sau alt fel de proceduri. In limbajul comun, prin avort se intelege o procedura indusa la un moment dat in timpul sarcinii umane; medical, este definit ca pierdere de sarcina sau terminare provocata.

Metoda avortului prin chiuretaj

Este metoda cea mai des utilizatǎ la noi în ţarǎ. La început se dilatǎ colul uterin pentru ca medicul sǎ poatǎ pǎtrunde cu insrumentele necesare în cavitatea uterinǎ. Cu ajutorul unui instrument care seamǎnǎ cu un cleşte, se extrage copilul care astfel este rupt în bucǎţi. Dupǎ ce se extrag toate fragmentele copilului, cu ajutorul unei chiurete se scoate placenta. Pacienta pierde mult sânge. Se controleazǎ dacǎ copilul a fost scos în totalitate prin ,reconstituirea" lui cu ajutorul fragmentelor extrase. Cu toate acestea se ajunge frecvent la infecţii, perforǎri uterine, soldate uneori cu extragerea uterului sau chiar cu moartea femeii.

IMAGINI

IMAGINI

Care sunt urmarile avortului?

Pierderea copilului.

Urmări fizice asupra mamei (din care unele pot provoca moartea):

leziunea colului uterin, perforatia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a altor organe abdominale, inflamatia uterului,a trompelor, a pelvisului şi a întregii cavităti abdominale, starea septică (otrăvirea sângelui), tromboembolie (cheaguri de sânge care astupă vasele sanguine);

obturarea trompelor uterine, sterilitatea, hemoragii uterine neregulate, endometrioză, cresterea frecventei sarcinilor extrauterine, cicatrici şi îngustarea colului uterin, placenta previa, atonia uterului, izoimunizarea, insuficienta placentei, mortalitatea perinatală crescută;

Urmări psihice. Depresii, sentiment de vinovătie, tristete, insomnii şi cosmaruri, atacuri de anxietate, frustrare, pierderea respectului de sine, distrugerea psihicului propriu, aparitia răcelii emotionale, pesimismul, pierderea motivatiei, dereglări sexuale. Pot apărea şi reactii psihotice acute, reactii schizofrenice, psihoză afectivă (depresie, pierderea memoriei, dificultăti de concentrare, pierderea interesului pentru activităti desfăsurate şi predispozitie pentru bolile de dependentă, schimbări dramatice ale persoanei, predispozitie pentru plâns). Dacă şi tatăl a participat la omorârea copilului, aceste urmări apar şi la el. 

Urmări asupra familiei. Dereglări ale relatiilor dintre membrii familiei. Chiar şi copiii născuti resimt răceala emotională, dezamăgirile şi alte stări nevrotice sau psihotice cauzate de omor.

Urmări asupra societătii. Societatea ar fi mult mai fericită dacă membrii ei nu ar fi răniti de traumatismul uciderii copiilor nenăscuti. Orice boală fizică sau psihică a indivizilor se reflectă asupra întregii societăti. In afară de aceasta, uciderea copiilor nenăscuti a dus la o scădere dramatică a natalitătii.

Urmări asupra celor care au participat la sâvârsirea acestui act. Persoanele care au săvârsit această crimă cum ar fi medicii, surorile medicale, farmacistii, sunt afectati de tulburările psihice deja enumerate. Toate acestea se răsfrâng negativ şi asupra familiilor lor după cum recunosc ei însisi.

Se încalcă normele etice ale profesiunii de medic. Formularea de la Geneva a jurământului lui Hipocrat pe care îl depune orice medic contine cuvintele: "...voi respecta în mod absolut viata omului încă din momentul conceptiei sale..., declar aceasta în mod liber şi în deplină cunostintă de cauză făcând apel la onoarea mea!..."