Audit Intern

1.1. Conceptul de audit

Prin audit se înţelege:

– examinarea profesionistă a informaţiilor în vederea exprimării opiniei responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu sau standard;

– cercetarea efectuată în scopul de a produce o judecată motivată şi independentă, cu referinţe la normele de evaluare, în vederea aprecierii fiabilităţii ori eficacităţii sistemelor şi procedurilor unei entităţi economice;

– un examen obiectiv al unui element, cu scopul de a exprima o opinie sau de

a obţine o concluzie asupra obiectului auditului;

– procesul desfăşurat de persoane fizice sau juridice legal abilitate (auditori), prin care se analizează şi evaluează, profesionist, informaţii privind o entitate, prin tehnici şi procedee specifice, în scopul obţinerii de dovezi, numite probe de audit. Pe baza probelor de audit, auditorii emit, în raportul de audit, o opinie responsabilă şi independentă, prin apelarea la criterii de evaluare care rezultă din reglementările legale sau din buna practică recunoscută unanim în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea entitatea auditată.

Procesul de audit, numit şi misiune de audit, se derulează pe baza unor standarde naţionale sau internaţionale.

Analiza informaţiilor în misiunea de audit se face pe baza unor procedee şi tehnici unanim recunoscute în domeniu, care furnizează probe de audit, pe baza cărora se fundamentează opinia de audit. Evaluarea şi interpretarea rezultatelor obţinute se efectuează în condiţiile existente şi luării în considerare a unor criterii de evaluare,care au la bază referinţe contabile identificate (norme contabile naţionale sau internaţionale sau referinţe contabile recunoscute unanim în domeniu) ori principiile sănătoase de management, respectiv buna practică managerială recunoscută în domeniu.

2Potrivit reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, situaţiile financiare anuale, întocmite de persoanele juridice care la data bilanţului îndeplinesc criteriile de mărime, se auditează, conform legii.

Întră în această categorie persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii:

– total active: 3.650.000 euro;

– cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;

– număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.

Aceste persoane juridice întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind: bilanţ, cont de profit şi pierdere; situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situaţiile financiare.

Situaţiile financiare ale entităţilor economice se auditează de către auditori financiari, persoane fizice sau juridice – audit financiar extern independent.

Entităţile economice ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse auditului financiar extern independent au obligaţia să organizeze auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.

În consecinţă, entităţile economice obligate de lege să auditeze situaţiile financiare prin auditori financiari externi independenţi au obligaţia să organizeze şi efectueze auditul intern.

Auditul extern independent şi auditul intern au aceeaşi menire, dar prezintă diferenţe esenţiale între ele.

1.2. Auditul financiar

Auditul financiar este:

– o examinare independentă (o expresie de opinie) a situaţiilor financiare efectuată de un auditor extern, profesionist, în conformitate cu orice obligaţie statutară relevantă;

– un aport de credibilitate asupra informaţiilor contabile publicate de entitatea economică;

– o revedere critică pentru evaluarea unei situaţii financiare contabile determinate;

– o examinare efectuată de un profesionist competent şi independent, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra valabilităţii şi corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de conducerea entităţii economice, precum şi asupra a imaginii fidele a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii entităţii;

– o atestare sau certificare a documentelor şi evidenţelor, a sistemului contabil şi de control intern.

Auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, asimilate de Camera Auditorilor Financiari din România.

Auditul financiar are ca obiective:

– reflectarea imaginii fidele a activelor, datoriilor, poziţiei financiare, profitului sau pierderii entităţii economice;

– exprimarea unei opinii privind măsura în care situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a afacerilor entităţii economice şi a rezultatelor pentru exerciţiul încheiat, cu respectarea legilor în vigoare şi a practicilor din ţara în care entitatea economică îşi are sediul;

– menţinerea calităţii şi coerenţei sistemului contabil, astfel încât să asigure certitudinea reflectării în situaţiile financiare, în mod corect, sincer şi complet a elementelor de activ şi de pasiv, situaţiei financiare şi rezultatelor exerciţiului;

– îmbunătăţirea utilizării informaţiei contabile;

– aprecierea performanţelor şi eficienţei sistemelor de informare şi organizare.

Auditul financiar necesită o metodologie de examinare care să asigure opinia independentă, astfel încât să apere, în mod egal, toţi utilizatorii informaţiei contabile; acţionari/asociaţi, statul, salariaţii, băncile, debitorii, clienţii, furnizorii etc.

În raport cu obiectivul şi aria de aplicabilitate auditul poate fi:

a. Auditul conformităţii sau legalităţii, care constă în atestarea responsabilităţii financiare a agenţilor economici. Presupune examinarea şi evaluarea înregistrărilor financiare şi exprimarea opiniilor asupra situaţiilor financiare.

Constă în auditul:

– sistemelor şi tranzacţiilor financiare, respectiv evaluarea conformităţii cu statutele şi reglementările în vigoare;

– controlului intern şi funcţiilor acestuia;

– onestităţii şi al caracterului adecvat în legătură cu deciziile administrative luate în cadrul entităţii economice auditate.

b. Auditul de atestare financiară, care constă în exprimarea opiniei asupra rapoartelor financiare şi în furnizarea de credibilitate asupra situaţiilor financiare.

Practic, auditul de conformitate şi auditul de atestare financiară se derulează concomitent sub denumirea generică de audit financiar.

c. Auditul performanţei sau al rezultatelor, care:

– este sinonim cu sintagma „valoare pentru bani”;

– constă în economicitate, eficienţă şi eficacitate şi acoperă: activităţi economice şi administrative, urmărind principii şi practici de management; eficienţa utilizării resurselor umane, financiare, inclusiv examinarea sistemelor de informare asupra indicatorilor de performanţă şi procedurile utilizate de entităţile economice auditate; eficienţa şi performanţa în legătură cu atingerea obiectivelor entităţii economice auditate, precum şi impactul efectiv al activităţilor comparativ cu impactul dorit.

1.3. Auditul intern al entităţilor economice

1.3.1. Definire

Auditul intern examinează operaţiunile, în principal, pentru a provoca ameliorarea, conduce la aplicarea strictă a politicilor şi procedurilor instituite de entitatea economică şi nu este eliminat la aspectele financiare.

Auditul intern este:

– o revedere permanentă a activităţii entităţii economice;

– o activitate independentă de apreciere, pentru conducerea entităţii economice, prin examinarea operaţiunilor financiare, contabile şi o altă natură privind ansamblul serviciilor;

– o evaluare a sarcinilor şi a conformităţii înregistrărilor contabile, rapoartelor, elementelor de activ, capitalurilor şi rezultatelor;

– o atestare sau certificare a documentelor financiar-contabile.

Funcţiile auditului intern includ, printre altele, examinarea, evaluarea şi modernizarea conformităţii şi eficienţei sistemelor contabile şi de control intern.

4.Evaluarea sau estimarea, aprecierea critică, logică a activităţii de control intern determină dacă sistemul contabil este bine adaptat pentru:

– a furniza informaţii precise şi operative;

– a asigura protecţia produselor contra pierderilor, precum şi control asupra segmentelor operaţiunilor economice şi financiare.