Consiliul Uniunii Europene

Reunește la nivel înalt guvernele statelor membre ale UE.

Reprezintă interesele statelor membre ale UE.

Înainte de fuzionarea Comunităților (1965), Consiliul era o instituție comuna cu competențe diferite in cadrul fiecareia – in cadrul CE și CEEA mai ample, in cadrul CECO mai limitate. Aceste competente se regasesc in textul tratatului fiecarei Comunități in parte. Normele de bază se regăsesc în dreptul primar, in: art. 26-30 TCECA, art. 145-154 TCE, art. 115-123 TCEEA.

Tratatul de Fuziune din 1965 a stabilit un Consiliu unic, dar nu cu schimbări majore, cum era de așteptat – cele 2 Consilii având un Secretariat Comun, același cu cel existent pentru CECO.

Consiliul comun celor 2 Comunități – Consiliul Comunităților Europene – coincide cu Consiliul Uniunii, acționând în cadrul UE atât in conformitate cu dreptul comunitar cât si cu cel al Uniunii.

Pe parcursul evoluției sale , Consiliul și-a mentinut poziția pe baza responsabilităților acordate in tratate, dar și prin adaptarea mecanismelor sale interne, în vederea abordării mai facile a volumului de afaceri ce ii revin. Mai mult, Consiliul și-a extins puterea și influența în anumite privințe.

• Actul Unic European – aduce modificări legate de competențele Consiliului în adoptarea acordurilor de cooperare cu PE (art. 189B TCE);

• Tratatul de la Amsterdam (1999) - Responsabilităţile Consiliului au fost extinse în domeniile care au fost asimilate domeniului comunitar (suprimarea controalelor la frontierele interioare, consolidarea frontierelor exterioare, lupta împotriva criminalităţii internaţionale şi împotriva traficului de droguri, politica în domeniul imigrării);

• Tratatul constitutiv al Uniunii Europene (Maastricht 1992/1993) a adus o noua redactare a vechilor articole, precum și includerea unora noi, astfel regularizarea definitivă a Consiliului se regăsește în art. 27, 27A,29 si 30 TCECA; art. 146,147,151 și 154 TCE; art. 116, 117, 121 și 123 TCEEA (si articolele menționate anterior).

Drept urmare s-au inregistrat unele frustrări ale Comisiei și ale PE, mai ales având în vedere importanța actuală a Consiliului în sitemul instituțional al UE

Consiliul are competente politice si normative, atat ca institutie a Comunităților Europene cât si ca organ responsabil de infăptuirea politicilor de politica externa (PESC) si interna (JAI).

Funcțiile ce ii revin Consiliului pot fi clasificate in mai multe moduri, cele mai importante fiind:

- legislativa(extinsa) – emite si dezvolta legi;

- executiva (restransa) – exercita direct puterea executiva in anumite domenii;

- Coordonare;

- mediator și forum.

Responsabilitățile Consiliului difera in functie de Tratate.

Funcția legislativă

Consiliul este organismul legislativ al Comunitatii. Principala responsabilitate este de a lua decizii politice si legislative. In rezolvarea unei game extinse de probleme comunitare iși exercita puterea (legislativa), in mare parte impreuna cu Parlamentul European (in baza Tratatului de constituire a Comunitatii Europene).

Instrumentele legislative emise de Consiliu pot fi: regulamente, directive, decizii, actiuni comune sau pozitii comune, recomandari sau opinii. De asemenea, Consiliul poate adopta concluzii, declaratii sau rezolutii. Cand Consiliul actioneaza in calitate de legislator, de regula Comisia Europeana face propunerile. Acestea sunt analizate in Consiliu, care le poate modifica inainte de adoptarea textului final.

Funcția executivă

În privința puterii executive are ca partener Comisia Europeana. Consiliul are competente executive in raport cu normele pe care le adopta si cele care se refera la dreptul primar, adica are capacitatea de a adopta acte administrative concrete prin care sa se aplice o normă. De regula, executarea normelor comunitare corespunde statelor membre sau Comisiei, care au aparate birocratice mai stabile si un caracter permanent. Conform art. 145 TCE, Consiliul „ va aribui Comisiei competentele de executare a normelor pe care le elaborează, Consiliul putând să iși rezerve, în cazuri specifice, exercitarea directă a unor competențe executive”. In baza Tratatului constitutiv al UE, Consiliul adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea in practica a politicii externe si de securitate comuna (PESC), pe baza orientarilor generale trasate de Consiliul European. In privința PESC , Consiliul mai are si datoria de a: concerta pozițiile statelor membre; defini pozițiile și acțiunile comune și de a le executa; veghea pentru unitatea, coerența si eficacitatea acțiunii Uniunii.