Consumul de pește în România

Evolutia consumului de peste in Romania-scurt istoric

Peştele a intrat în alimentaţia populaţiei de pe teritoriul actual al României încă din cele mai vechi timpuri. Studiile de arheo-zoologie au relevat prezenţa de resturi de oase şi solzi de peşte, încă din perioada Neolitică, cu precădere în aşezările de pe cursul Dunării. Varietatea şi abundenţa acestor resturi se constituie ca o dovadă grăitoare a faptului că peştele reprezenta încă din acele vremuri un aliment de bază.

Tradiţia consumului de peşte se continuă de-a lungul veacurilor, peştele de apă dulce, fiind un aliment de bază pentru populaţia din Ţările Române. De altfel, în Moldova se crease, încă din vremea lui Ştefan cel Mare, un sistem bine dezvoltat de iazuri, care producea peşte pentru consum. În secolul trecut, peştele de apă dulce era un aliment popular, fiind consumat foarte frecvent în special de cei din categoriile sociale joase, pentru că era ieftin şi uşor de procurat.

În zilele noastre pe măsură ce oamenii devin din ce in ce mai preocupaţi de ceea ce pun în farfurie, consumul de peşte câştigă din nou în popularitate, fiind o alternativă uşoară şi mai ales sănătoasă la consumul de carne roşie. [1]

Date privind consumul de peste in Romania

Dacă înainte de 1989 consumul de peşte pe cap de locuitor în România era de circa 8,5 kilograme pe an, după Revoluţie acesta s-a redus drastic. În 1990 s-a ajuns la 2,5 kilograme, după care a revenit pe creştere, spre 4,7 kilograme prin 2006-2007, respectiv 6,5 kilograme, potrivit datelor RO-FISH (Asociaţia Procesatorilor, Importatorilor, Exportatorilor, Distribuitorilor şi Comercianţilor de Peşte din România).(2005)

Pentru următorii doi-trei ani este aşteptată o majorare a consumului de până la 8 kilograme. Spre comparaţie, bulgarii au un consum de 3 kg pe cap de locuitor, iar ungurii de 2,5 kg. Sunt departe însă de cei mai mari consumatori din lume – japonezii (110-120 kg).[4]

În anul 2008, producția anuală de peste era de 20.000 de tone, iar consumul anual pe cap de locuitor era de 5,5 kg, față de media din Europa, de 20 kg/cap de locuitor.

În anul 2012, România era pe locul al treilea din coada clasamentului în ceea ce privește consumul de pește în Europa. Consumul anual era de 5,3 kg de pește pe an pe cap de locuitor, înaintea Ungariei (5,1 kg) și Bulgariei (4,2 kg). Media europeană era de 22,1 kg/an, iar cei mai mari consumatori de pește erau portughezii (61,6 kg/an), spaniolii (44,8 kg/an) și lituanienii (37,6 kg/an).[2]

Date privind consumul de peste in Romania

De unde provine peştele de pe piaţă?

Peştele ajunge la consumatorii români fie din

producţia internă, fie din importuri. Producţia internă

este reprezentată de capturile din pescuitul comercial,

atât din apele interioare cât şi din Marea Neagră, din

activitatea de acvacultură, creşterea în sistem dirijat,

în bazine, iazuri şi lacuri de acumulare.

Producţia este livrată în stare proaspătă sau poate fi

procesată în diferite grade, înainte de a fi comercializată.

Sectorul piscicol din România include activităţile de

acvacultură, pescuit marin şi pescuit în apele interioare,

precum şi  activităţile de procesare şi marketing. Cea mai

importantă activitate este acvacultura în ape dulci, fiind

urmată de pescuitul în ape interioare. Activitatea de

pescuit în ape interioare este mai dezvoltată decât fig.1

pescuitul costier de la  Marea Neagră. [1]                       

Pescuitul marin.Acvacultura.Potentialul piscicol

Pescuitul marin.În România, pescuitul marin se practică de-a lungul litoralului românesc, în zonele marine până la izobata de 60 m, datorită caracteristicilor navelor şi autonomiei lor limitate. Pescuitul cu traulul are un caracter sezonier şi este legat de prezenţa peştelui în zonele de pescuit.

O importantă zonă de pescuit marin este zona maritimă a Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, unde activităţile de pescuit cu traulere sunt interzise. De asemenea, în zona de coastă a Mării Negre, până la izobata de 20 m, este interzis pescuitul cu traulere. Singura activitate de pescuit permisă, este cea în care se folosesc echipamente fixe şi plase.

Capacitatea de pescuit a României la Marea Neagră, este de 439 de nave şi ambarcaţiuni (22 cu lungimi peste 12 m şi 417 cu lungimi mai mici de 12m).(2005)

Aceste vase au fost construite în perioada anilor ’80. Vârsta medie a acestor vase este de peste 25 de ani. Vasele de pescuit la Marea Neagră au echipamente şi instalaţii învechite, nu oferă siguranţă în exploatare şi nu corespund actualelor cerinţe,  lipsind instalaţiile de gheaţă şi de depozitare.

Această flotă se află într-o stare de degradare accentuată şi necesită îmbunătăţirea siguranţei, condiţiilor de muncă şi facilităţilor de debarcare.Principalele specii capturate de aceste ambarcaţiuni sunt cele de talie mică (şprot, hamsie şi bacaliar). [1]

Pescuitul marin.Acvacultura.Potentialul piscicol

Evoluţia producţiei piscicole în România înregistrează o scădere accentuată în perioada 1995 – 2004, urmată de o stabilizare (2004 – 2006) şi o creştere în ultimii doi ani. În perioada 1995-2005, producţia piscicolă a României a suferit o scădere accentuată, de la 18.675 tone în 1998 la 13.143 tone în 2004. [1]

fig. 2

Capturile la Marea Neagră, 1971 – 2005