Influența mass media asupra alegătorilor

De-a lungul timpului, numeroşi cercetători şi-au dedicat atenţia felului în care mass-media exercită influenţă asupra cetăţeanului. Subiectele studiilor de specialitate variază de la veridicitatea existenţei acestei influenţe, până la modul şi procentele în care este exercitată influenţa media.

Mass-media este considerată modelatoare (într-o mai mică sau mai mare măsură) a comportamentului civic, agendei publice, comportamentului electoral, procesului de calculare a opţiunii de vot de către cetăţean, procesului de ierarhizare a priorităţilor populaţiei, iar lista poate continua.

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte un număr de teorii şi cercetări asupra mass-media, prin raportarea lor la alegerile româneşti din anul 2000. Studiile ce stau la baza acestei lucrări aparţin autorilor Paul F. Lazarsfeld, Bernard Berelson, Hazel Gaudet, Stanely Kelly Jr. , Marjorie Randon Hershey , Shanto Iyengar, Donald R. Kinder , Russell Dalton, Paul A. Beck, Robert Huckfeldt

Pornind de la postulatul conform căruia exprimarea opiniei politice prin vot reprezintă nucleul oricărui regim democratic, devine evident faptul că modul în care se construieşte respectivul vot este deosebit de important. Marjorie Hershey scoate însă în evidenţă latura mai puţin practică a

alegerilor, arătând că, deşi alegerile sunt considerate a fi cea mai importantă verigă dintre cetăţeni şi alegători, ele eşuează în cel mai important punct, anume în oferirea de informaţii referitoare la modul în care s-a construit intenţia de vot.

Cu alte cuvinte, alegerile nu fac decât să “înscăuneze” aleşii, fără a explica motivele pentru care anumiţi indivizi s-au situat în tabăra perdanţilor, în timp ce alţii fac parte dintre învingători. Votul este ineficient în acest sens, fiind un simplu gest de mim care este greu de înţeles fără o explicaţie verbală. Această situaţie creează spaţiu de manevră pentru cei care vor fabrica explicaţii ale rezultatelor votului.

Oficialii, activiştii politici, jurnaliştii caută explicaţii mai mult sau mai puţin plauzibile, dar care să le servească în acelaşi timp şi propriile interese, şi încearcă apoi să le facă să fie acceptate de către publicul larg. Aceste explicaţii sunt diseminate prin intermediul mass-media.

Construcţia de explicaţii are evidentul neajuns de a vicia procesul politic şi de a eroda funcţia de învăţare atribuită alegerilor. Citându-l pe Mill, Hershey indică faptul că alegerile au un rol însemnat în dezvoltarea capacităţii cognitive politice a cetăţenilor, fiind o “şcoală” a politicii. Alegerile sunt văzute ca “learning situations” pentru candidaţi. În timpul campaniilor electorale, candidaţii caută informaţii referitoare la preferinţele alegătorilor în legătură cu varii aspecte, pentru a-şi face propria campanie mai eficientă. Scorul electoral funcţionează ca stimulent în acest proces de învăţare.

Ulterior, câştigătorii alegerilor analizează motivele care le-au adus reuşita, pentru a aplica în continuare strategiile victorioase. Pentru ei, a găsi aceste motive este, după cum menţionează autoarea, “aur politic”. Însă acest aur este greu de obţinut în condiţiile de nesiguranţă create de un vot mut.