Viziunea românească asupra integrării

Prezenta lucrare îşi propune să abordeze tema procesului de aderare al României la Uniunea Europeană. Obiectivele pe care propun să le urmăresc sunt: procesul integrării prin definirea termenului şi analiză a doua chestiuni şi anume : care este viziunea românească asupra integrării, cum a fost văzută asocierea României la Uniunea Europeană?.

Consider că această temă este oportună în contextul politic actual, cu atât mai mult cu cât lucrări de specialitate, care abordează această problematică a integrării României în structurile europene cu toate implicaţiile ei pentru societate, nu prea au fost tratate: relaţiile României cu Uniunea Europeană , care au fost costurile , beneficiile integrării, dar şi condiţiile impuse integrării. De aceea, sunt de părere că pentru a înţelege acest proces destul de complex şi pentru a ne putea adapta la modificările substanţiale din toate domeniile, pe care le presupune, trebuie să începem să il cunoaştem mai întâi.

Încep prin a explica termen de integrare deoarece ne va ajuta să înţelegem întregul proces de integrare europeană a României.

În primul rând integrarea este un proces istoric obiectiv nou, specific epocii contemporane postbelice care acaparează aproape toate aspectele reale actuale. Atât întinderea ei în timp şi-n spaţiu, complexitatea şi evoluţia sinuoasă, ne obliga să îi acordăm acestui subiect o importanţă deosebită . ,,Aşa cum cum ne-o demonstrează realitatea obiectivă, integrarea nu este numai polisemantica , ci şi pluridimensionala. A debutat unidimensional şi treptat, pare să devină o chestiune globală şi deplină” (Nechita,1996 ,p.8). Aşa se face că, astăzi , despre integrare nu se mai poate vorbi limitându-ne doar la dimensiunea ei economică ci trebuie s-o privim sub toate aspectele şi faţetele ei deja conturate sau pe cale de conturare într-un viitor apropiat. Indiferent din ce unghi privim integrarea,ea ne apare ca un proces complex , multidimensional şi foarte dinamic.

Potrivi definiţiilor date de specialişti termenul de ,,integrare” oscilează intre cooperare şi creeare a unor spaţii şi organisme supranaţionale. Punctele de vedere, semnificaţiile sunt diferite de la un gânditor la altul şi.în timp. Între acestea, menţionez viziunea lui G. Haberler şi W. Röpke care identifică integrarea cu ,,relaţiile economice mai strânse intre zonele respective”,cu ,,liberă circulaţie” a mărfurilor,în prima etapă;cu libera circulaţie a factorilor de producţie în etapa a doua;cu ,,coordonarea politicelor economice”, în etapa a treia”( Haberler,1964,p.1; Perroux, 1991,p.686 ); totul raportat la universal şi nu la regional şi subordonat realizării mai lente a schimburilor , egalizării preţurilor şi creşterii economice. Astfel pusă problema, se vede limpede ca cei doi teoreticieni nu merg cu ,,integrarea” prea departe.

O notă aparte , deosebitoare în definirea conceptului de integrare, o aduce André Marchal. În lucrarea La Construction européenne, el face distincţie netă între simpla punere în contact a economiilor prin înlăturarea tuturor barierelor, între crearea unei vaste pieti libere şi ,,spaţiu de solidaritate”, rezultat din combinarea diverselor elemente ale unui ansamblu economic.Adept al opticii “intervenţioniste” ,”voluntariste” şi nu “clasică şi liberala”, Marchal pune intre “integrare” şi “solidaritate”, semnul egalităţii, al identităţii” (Marshal,1966,p. 296 ).