Etica Afacerilor în Turism

„Etica este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile noastre. Ea înseamnă un ansamblu de relaţii faţă de patroni, faţă de angajaţi, de colegi, de clienţi, de subordonaţi, de furnizori, faţă de de comunitatea în care ne aflăm şi unii faţă de alţii. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane, toţi avem legături unii faţă de alţii, ci la calitatea acestor legături.”

Normele etice sunt definite ca „Ansamblu de norme de reglementare a comportamentului, fondate pe valori de bine şi rău, moral şi imoral, cinste şi corectitudine, sinceritate, responsabilitate, larg răspândite în cadrul unei colectivităţi, caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi de presiunile celorlalţi.”

Câteva principii ale eticii:

- scopul nu scuză mijloacele (o intenţie bună nu justifică o acţiune neetică);

- mijloacele nu scuză scopul (o acţiune bună nu justifică o rea intenţie);

- nu există acţiuni neutre din punc de vedere etic;

- nu trebuie dorit răul;

- se poate tolera un „rău mai mic” atunci când alternativa este şi mai rea;

- trebuie căutat întotdeauna binele „cel mai mare” (care este bun pentru cei mai mulţi oameni);

- imparţialitatea, deschiderea, raţionalitatea trebuie să ne ghideze în orice acţiune.

Etica, fiind un proces de evaluare a unor acţiuni, se raportează la anumite standarde morale ale societăţii, care sunt enunţuri cu caracter imperativ prin care se indică ce trebuie să facă sau să nu facă un individ conştient, pentru ca felul comportamentului său să fie apreciat ca bun de către membrii comunităţii.

Etica în afaceri este un domeniu care urmăreşte să clarifice problemele de natură morală ce se ridică în mod curent în activitatea agenţilor economici dintr-o societate. Valorile şi principiile morele sunt indispensabile în afaceri. Maximizarea valorii pe termen lung a proprietarilor necesită o perspectivă de lungă durată. Aceasta solicită confidenţă, care, la rândul său, necesită încredere. Valoarea proprietarilor presupune cu necesitate posesie şi ca atare solicită respectul dreptului de proprietate. Prin urmare, afacerile presupun un comportament care exclude minciuna, înşelătoria, furtul, crima, coerciţia, violenţa fizică şi orice ilegalitate, demonstrând în schimb onestitate şi spirit de dreptate. Aceste constrângeri întrupează valorile a ceea ce s-ar numi „decenţă elementară”.

Turismul este un domeniu de activitate complex, reunind un ansamblu de servicii şi bunuri proprii mai multor ramuri, fiind punctul de interferenţă al acestora. Multitudinea relaţiilor care se nasc între organizatorii activităţilor turistice şi diferiţi producători de bunuri şi servicii sau beneficiarii acestora, reclamă o serie de operaţiuni foarte diverse, care ar trebui să asigure desfăşurarea eficientă şi corectă a activităţilor turistice.

Turismul creează locuri de muncă, contribuie la creşterea veniturilor populaţiei, a investiţiilor într-o serie de ramuri economice, contribuind astfel la dezvolatrea economică de ansamblu. Industria turistică reuneşte eforturile a numeroşi agenţi economici, publici sau privaţi, naţionali sau transnaţionali, fiecare contribuind la dezvoltarea ariilor turistice în care sunt implicaţi.

Turismul este o formă a comportamentului uman. Omul este subiectul esenţial al turismului, iar acesta nu poate fi explicat decât dacă înţelegem omul, fiinţă umană. Turismul nu este numai un mod de a petrece timpul liber, ci este un mod de a atinge şi alte scopuri: cunoaşterea relaţiei sociale, îmbogăţirea cunoştinţelor, pelerinaje, etc. Turismul internaţional poate introduce schimbări sociale şi culturale în cadrul destinaţiilor, ca urmare a interferenţelor economice, sociale şi culturale dintre oameni proveniţi din diverse colţuri ale lumii.