Vestigii Arheologice în Moldova

Alături de cercetările mai vechi, intesificarea acestora în ultimii ani a dus la depistarea unor noi vestigii geto-dacice care au îmbogăţit repertoriul arheologic al zonei la care ne referim. Evident, noile cercetări şi-au adus o contribuţie valoroasă la cunoaşterea tuturor aspectelor legate de cultura materială şi spirituală a societăţii geto-dacice din Moldova. Graţie cercetărilor arheologice s-au găsit în această zonă peste 400 de aşezări, 20 de necropole şi morminte izolate, de unde s-a recuperat un bogat şi valoros material arheologic. Referindu-ne la tipurile de aşezări, subliniem prezenţa atât a fortificaţiilor, cât şi a aşezărilor deschise, multe din acestea gravitând în jurul acestor cetăţi întărite, care desigur aveau un rol economic, politic şi militar important în sânul societăţii geto-dacice.

Pentru Moldova cunoaştem două tipuri de aşezări întărite, referindu-ne la perioada când ele au fost înălţate:

a) grupul de cetăţi construite în perioada secolelor IV-III î.e.n., folosind ca sistem de fortificaţie valul cu şanţ în faţă. În construcţia valului se folosesc palisade de lemn şi se cunoaşte un singur caz, când deasupra valului a existat şi un zid de cărămizi arse, cum este documentat la cetatea de la Arsura (jud. Vaslui). Nu lipseşte nici zidul din piatră, aşa cum este el documentat în cetatea de la Cotnari.

Printre cele mai importante cetăţi pentru perioada secolelor IV-III î.e.n. amintim pe cele de la Stânceşti, Lotna, Buneşti, Arsura, Mosna, Buhalniţa, Fedeşti, Poiana, Creţeşti, Vladnic, Vutcani etc.

Cercetarile arheologice în multe din aceste fortificaţii au demonstrat faptul că aici a existat o mare densitate de locuire (după numărul locuinţelor descoperite), unde s-a desfăşurat o viaţă economică intensă şi unde, de asemenea, se produceau şi schimburile comerciale, în special cu negustorii greci.

b) o a doua grupă de cetăţi sunt acelea datate în perioada de maximă înflorire a civilizaţiei geto-dacice, secolul I î.e.n.

Una din importantele cetăţi geto-dacice cercetate se află în zona Huşilor, care, prin rezultatele cercetărilor efectuate aici, aduce noi elemente ce ilustrează gradul înalt de dezvoltare a civilizaţiei geto-dacice din Moldova în perioada secolelor IV-III î.e.n. Descoperită în primăvara anului 1978, cetatea dacică de la Buneşti, punctul "Dealul Bobului", a început sa fie cercetată sistematic încă din vara aceluiaşi an. În urma investigaţiilor efectuate, s-a scos la iveală un bogat şi valoros material arheologic constând în ceramică, unelte şi arme din pastă de sticlă, calapoade pentru modelatul ceramicii, fusaiole, obiecte din piatră, ceramică de import grecească, monede de argint.

La Buneşti au fost dezvelite până în prezent 69 de locuinţe de formă rectangulară, având colţurile uşor rotunjite. După dispunerea chirpicilor proveniţi de la prăbuşirea pereţilor, dimensiunile acestora variază între 40-60 m². Gropile menajere apar în număr mai mic şi sunt de formă ovală, unele din ele fiind adâncite până la 2,30 m.

Cea mai mare pondere în cadrul materialului arheologic descoperit o constituie ceramică lucrată cu mâna; din categoria ceramicii lucrată cu roata au apărut doar două căni din pastă de culoare cenuşie. Formele ceramice sunt variate ca dimensiuni şi ornamentare, remarcându-se cănile cu o toartă de dimensiuni variabile, vasele tip sac, vasele mari de provizii bitroconice, oalele cu două torţi, străchinile cu buză evazată, capacele, tipsiile etc. Decorul prezent este brâul alveolelor ce înconjoară sub forma unei ghirlande întreagă suprafaţă a vasului sau întrerupt de proeminenţe conice, motive sub forma literei omega sau virgule în relief. Alături de perle cu măşti umane au mai apărut şi mărgele cu "ochi" pe fond albastru, maroniu şi verde. Nelipsite sunt mărgelele albastre cu linii vălurite de culoare galbenă.

În sprijinul datării nivelului geto-dacic de la Buneşti stau în primul rând analogiile pe care le comportă materialul arheologic. Ceramica îşi găseşte analogii în toate staţiunile de pe teritoriul ţării noastre datate în secolele IV-III şi III-II î.e.n., sprijină datarea locuirii de aici, existând şi copii după tetradrahmele greceşti. Desigur nu putem trece cu vederea materialul celtic descoperit, ce se datează în această perioadă de timp.

Cercetările întreprinse în cetatea Buneşti aduc noi contribuţii la cunoaşterea unor aspecte ale vieţii materiale şi spirituale ale geto-dacilor din Moldova în perioada amintită. S-a putut constata că cetăţile de pământ sunt concentrate în număr mare în Podişul Central Moldovenesc: Creţeşti, Târzii, Mosna, Arsura şi au jucat un rol important în organizarea politico-militară a societăţii locale. Pe baza descoperirilor de la Buneşti se confirmă faptul că aceste cetăţi erau intens locuite. Prezenţa unui număr însemnat de unelte din fier, cât şi a ustensilelor necesare prelucrării fierului demonstrează progresul realizat în domeniul metalurgiei. Întrucât nu există minereu de fier în zona, acesta cu siguranţă a fost procurat pe calea schimburilor intertribale.