Audit Financiar

AUDIT FINANCIAR

1. EVALUAREA SISTEMULUI CONTABIL SI DE CONTROL INTERN

Prima responsabilitate a managementului unei entitati patrimoniale este asigurarea îndeplinirii cu succes a obiectivelor stabilite prin strategie. Pentru îndeplinirea acestor obiective ale afacerii, se stabilesc sisteme ce cumuleaza activitatile aferente, proiectate sa opereze împreuna. Obiectivele se fixeaza la nivelul acestor sisteme astfel încât sa se alinieze la obiectivele activitatii entitatii patrimoniale respective.

Pentru realizarea obiectivelor, managementul trebuie sa evalueze posibilele amenintari asupra tuturor domeniilor de activitate ale entitatii, identificându-se riscurile si implementându-se masuri care sa le diminueze.

Sistemul de control intern global este de natura conceptuala si reprezinta colectia integrata a tuturor sistemelor de control utilizate de entitate pentru atingerea obiectivelor sale într-o maniera eficienta asigurând:

siguranta si integritatea informatiilor;

aderarea la politici, planuri, proceduri, legi si regulamente;

pastrarea în siguranta a activelor;

utilizarea economica si eficienta a resurselor;

realizarea obiectivelor si scopurilor stabilite.

Un mediu de control adecvat este unul în care exista controale interne adecvate, la costuri rezonabile si unde exista un indiciu clar de angajament la un control intern bun, la nivelul consiliului de administratie si a nivelului superior de conducere executiva.

La sfârsitul etapei de identificare a parametrilor sistemului, auditorul trebuie sa fie capabil sa defineasca, sa documenteze si sa convina cu conducerea entitatatii auditate asupra:

zonelor de congruenta ale sistemului;

relatia sa cu alte sisteme si auditari;

obiectivele auditului;

gradul de acoperire.

Etapa urmatoare este de a determina teoretic, ce controale trebuie sa existe pentru atingerea obiectivelor dorite. Exista o gama variata de controale care pot fi clasificate astfel:

preventiv-care cauta sa previna aparitia unor ineficiente, erori sau nereguli. Exemple ale acestui tip de control sunt: detasarea sarcinilor si autorizarea controalelor.

detectiv-care opereaza post eveniment si încearca sa detecteze si sa corecteze ineficiente, erori sau nereguli. Exemple de acest tip de control sunt reconcilierile conturilor bancare, verificarea intarilor si iesirilor

directiv-care încearca sa cauzeze sau sa încurajeze aparitia unui eveniment dorit. Exemple ale acestuia include politici clare scrise, proceduri de lucru si instruirea personalului.

Având o opinie formata despre sistem, auditorul trebuie sa formuleze o strategie de testare. Nu exista reguli stricte cu privire la numarul testarilor necesare. Prin aplicarea rationamentului profesional, auditorul trebuie sa determine ariile de testare, scopul testarii si modul de derulare al testelor. Din dorinta de a furniza un serviciu eficient si economic, de regula auditorul testeaza doar controalele semnificative. Aceasta directie de reducere a testarii, nu trebuie sa compromita eficienta serviciului.

2. Proba de audit

Un element esential în cadrul efectuarii unei misiuni de audit, este obtinerea de probe suficiente si adecvate, pe care sa se poata baza auditorii în etapa de elaborare a opiniei. Proba de audit se obtine printr-o serie de modalitati cum ar fi inspectia, observarea, cererea de informatii si confirmarea, calculul si analiza, procedurile analitice, dintr-o combinare corespunzatoare între control si procedurile fundamentale.

Proba de audit trebuie sa fie suficienta-ca masura a cantitatii si corespunzatoare-calitatea sau siguranta probei de audit si relevanta unei anumite asertiuni. Auditorii primesc probele de audit din mai multe surse, din interiorul entitatii si din exteriorul ei, pentru a servi la sustinerea unei anumite afirmatii. Ei cauta o asigurare rezonabila dar nu absoluta a faptului ca situatiile financiare sunt lipsite de declarari eronate semnificative, care ar conduce la luarea de decizii neconforme cu realitatea de catre utilizatori.

Pentru a decide care proba se considera a fi adecvata, auditorul trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:

evaluarea riscului atât la nivelul situatiilor financiare cât si la cel al soldurilor conturilor;

sistemele de contabilitate si de control intern;

experienta din auditarile anterioare si cunoasterea adecvata a clientului si a sectorului de activitate;

concluziile desprinse din procedurile de audit, incluzând indicatiile de frauda si eroare;

Probele de audit se obtin pe baza testelor de audit si a procedurilor fundamentale.

Testele de audit

Aceste teste se clasifica în trei tipuri majore: de urmarire, de revizuire analitica si de conformitate.

a) Testul de urmarire urmareste o anumita tranzactie într-un anumit sistem contabil. Scopul acestui tip de test este acela de a confirma auditorului întelegerea sistemului si trebuie derulat în timpul etapei de planificare. Exemplu de acest tip de test poate fi urmarirea unui contract cu un client, ajungând la livrarea bunului, emiterea si înregistrarea în contabilitate a facturii si încheind cu primirea si contabilizarea banilor.

b) Revizuirea analitica se aplica soldurilor conturilor, scopul sau fiind acela de a înlesni auditorului întelegerea miscarii si a evolutiei conturilor în consonanta cu tranzactiile entitatii, permitând efectuarea de analize a evolutiei lunare sau anuale. Acest tip de test trebuie desfasurat în fazele de planificare si de elaborare a opiniei. În faza de testare, un test de revizuire analitica util îl poate constitui compararea marimii si evolutiei conturilor de debitori din anul curent fata de anul precedent. Orice diferente neobisnuite sau anomalii se vor investiga.

c) Testarea de conformitate consta în determinarea daca sistemul contabil si de control a operat pe perioada aflata în analiza. În acest scop se va testa un esantion de elemente. Auditorul va trebui sa revizuiasca reconcilierile conturilor bancare de la sfârsit de luna, pentru a se asigura ca au fost semnate dupa analizare de catre o persoana autorizata si sunt conforme cu realitatea. Tot referitor la conturile bancare, auditorul cere pentru toate soldurile finale, confirmari de la organele bancare, pentru efectuarea unui control încrucisat.

În urma procedurile de lucru folosite, auditorul obtine un probatoriu bine documentat, pe care trebuie sa-l alature celorlalte constatari obtinute din testele de control, de natura sa fundamenteze situatiile financiare de închidere a exercitiului. Ansamblul probelor obtinute în procesul de audit are ca scop satisfacerea urmatoarelor obiective:

existenta-confirmarea potrivit careia un element de activ sau de pasiv se afla înregistrat în evidentele patrimoniale de la o anumita data;

drepturi si obligatii-constatarea potrivit careia patrimoniul reflectat în contabilitate este real;

exhaustivitatea-ansamblul tuturor activelor si pasivelor, precum si toate tranzactiile si evenimentele aferente exercitiului, au fost declarate, înregistrate si reflectate în situatiile financiare;

valoarea-un activ sau o obligatie sunt înregistrate la o valoare contabila corespunzatoare;

evaluarea-o tranzactie sau un eveniment sunt înregistrate la valoarea corespunzatoare, iar veniturile si cheltuielile sunt alocate corect perioadei la care se refera;