Audit și Control Financiar de Gestiune

CONCEPTUL DE CONTROL

Noţiunea de control provine din expresia „contra rolus” care înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredinţează spre păstrare în acest scop unei alte persoane.

Controlul în sens larg constă în a verifica dacă totul a fost efectuat în conformitate cu programul fixat, după ordinele date şi principiile stabilite. Înseamnă supravegherea sistematică şi continuă a unei activităţi.

Controlul ca activitate de sine stătătoare este omniprezentă în oricare domeniu al activităţii socio-umane şi este impusă ca necesitate de nevoia de cunoaştere.

Activitatea de control reprezintă o funcţie de bază a conducerii unei activităţi atât la nivel micro cât şi la nivel macroeconomic.

Definiţie. Conducerea este un proces ce stabileşte un raport social între cei ce conduc şi cei conduşi şi presupune:

- cunoaştere

- acţiune

- perfecţionare

Definirea atributelor conducerii a fost făcută de economistul francez Henry Fayol, considerat părinte al ştiinţei conducerii. Potrivit concepţiilor sale atributele conducerii constau în:

- prevedere

- organizare

- comandă

- coordonare

- control

Controlul este o necesitate atât obiectivă cât şi subiectivă, dar nu ca scop în sine, ci ca un

mijloc de perfecţionare a oricărei activităţi şi chiar a procesului de conducere.

Controlul activităţilor economico-sociale ca sistem de cunoaştere şi acţiune este structurat pe forme specifice şi domenii cum sunt:

- controlul tehnic şi tehnologic;

- controlul calităţii produselor;

- controlul comercial;

- controlul sanitar-veterinar;

- controlul calităţii mediului;

- controlul economic;

- controlul financiar.

Formele controlului într-o societate structurată, se îmbină strâns şi acţionează convergent,

se completează reciproc alcătuind împreună un sistem integrat general cu caracter umanitar asigurând obţinerea unor rezultate superioare.

Direcţiile esenţiale ale oricărei forme de control indiferent de domeniul în care se exercită sunt:

- organizarea şi desfăşurarea mai bună a muncii şi a întregii activităţi din domeniul respectiv;

- întărirea ordinii şi disciplinei;

- gospodărirea mai eficientă a resurselor materiale, umane şi financiare;

- menţinerea activităţii în stare normală;

- soluţionarea cu inteligenţă şi competenţă a problemelor ce apar în desfăşurarea activităţii;

- identificarea cauzelor ce au provocat neajunsuri şi abateri de la starea normală;

- stabilirea şi proiectarea măsurilor pentru soluţionarea problemelor apărute.

Controlul economic – funcţie a managementului şi gestiunii financiare

Caracteristica economiei de piaţă este aceea că orice agent economic doreşte să realizez profit. În realizarea acestui scop agenţii economici sunt supuşi examenului riguros şi exigent al pieţei având la bază raportul cerere-ofertă care operează după criteriul eficienţei, al concordanţei activităţii economice cu nevoile reale ale consumatorilor.

În aceste condiţii pentru a obţine profit agenţii economici pe lângă iniţiativa liberă şi aportul material, financiar şi uman o condiţie importantă este informaţia operativă şi reală cu privire la patrimoniu, la activitatea economică şi financuiară, la rezultatele acesteia, respectiv profit sau pierdere. Toate aceste informaţii se obţin printr-o activitate specifică numită control economic.

Controlul economic deci urmăreşte cunoaşterea situaţiei patrimoniului, a capacităţii acestuia de a genera profit, a subvenţiei comerciale ori de faliment în care se pot afla agenţii economici la un moment dat.

Această cunoaştere a situaţiei patrimoniale este asigurată pe de-o parte cu ajutorul contabilităţii reale operative organizate ştiinţific dar mai cu seamă a controlului economic organizat şi exercitat în mod exigent şi competent.

Informaţia de calitatea reală şi operativă a situaţiei economice şi financiare şi a evoluţiei acesteia obţinută prin controlul economic previne riscurile, deficienţele, lipsurile, în general ineficienţa asigură libera iniţiativă economică în condiţii de concurenţă loială.

Cunoaşterea situaţiei patrimoniale este necesară în primul rând conducerii agenţilor economici, iar în al doilea rând se ştie că orice agent economic are nevoie de un grad ridicat de încredere şi certitudine din partea terţilor agenţi economici parteneri de afaceri.

Această cunoaştere a situaţiei patrimoniale şi financiare a agenţilor economici se realizează cu ajutorul docuemtelor primare şi al evidenţei tehnic operative şi contabile. Asigurarea certitudinii şi exactităţii acestor informaţii constituie o problemă de mare răspundere a controlului economic.

Prin control conducerea îşi asigură informarea dinamică, reală, preventivă care ridică valoarea conducerii şi calitatea deciziilor. Controlul pătrunde în esenţa fenomenelor şi contribuie efectiv la conducerea ştiinţifică şi eficientă, sesizează aspectele negative în momentul în care acesta se manifestă ca tendinţă şi intervine operativ pentru prevenirea şi lichidarea cauzelor.

Controlul nu se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor ci contribuie la prevenirea tendinţelor şi fenomenelor care necesită decizii de corecţie.

Controlul ca formă de cunoaştere este lipsit de sens dacă nu se manifestă şi ca formă de perfecţionare a modului de gestionare a patrimoniului şi de organizare şi conducere a activităţii agentului economic.

În contextul legislaţiei existente semnificaţia controlului este aceea că acesta reprezintă:

 o analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a urmări mersul şi a lua măsuri de îmbunătăţire;

 o supraveghere continuă pentru stăpânirea unei activităţi;

 o inspecţie atentă a corectitudinii unui act, a unei acţiuni, o supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minuţuasă a unui proces;

 instrument de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor;

 proces prin care se măsoară realizarea cantitativă şi calitativă a performanţelor, a sarcinilor sau lucrărilor;

 o componentă intrisecă a managementului;

 o activitate care serveşte conducerii, partenerilor cât şi autorităţilor publice.

Managementul reprezintă efortul de a organiza activitatea de conducere în raport