Contabilitate Bancară

- obiectul;

- metodologia;

- functiile si principiile;

- reguli generale si reguli specifice de evaluare a elementelor patrimoniale potrivit COMUNITATII ECONOMICE EUROPENE.

1. Obiectul contabilitatii bancare.

Contabilitatea este stiinta care se ocupa cu procesul de înregistrare , clasificare, raportare si de interpretare a datelor financiare ale unei societati.

Procesul de înregistrare sau de tinere a evidentei contabile implica masurarea si înregistrarea operatiilor si tranzactiile comerciale prin diferite modalitati: manual, mecanic sau electronic.

Functia de raportare include clasificarea si rezumarea datelor contabile în situatiile financiare precum si pregatirea acestora pentru interpretare.

Din punct de vedere al societatii comerciale si al managerilor lor, contabilitatea are 2 functii de baza:

a. evidentierea rezultatelor financiare sau contabilitate financiara. Aceasta are la baza norme unitare privind organizarea si conducerea contabilitatii, norme care au caracter obligatoriu pentru toate bancile;

b. calculatia si controlul costurilor de productie cât si stabilirea preturilor produselor si serviciilor, furnizarea informatiilor catre conducerea societatii în scopul utilizarii lor în politica de dezvoltare si de planificare (contabilitatea de gestiune). Aceasta contabilitate se organizeaza de fiecare banca în functie de specificul activitatii, de necesitatile proprii având ca obiective:

- stabilirea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pentru fiecare subunitate;

- rentabilitatea serviciilor;

- stabilirea bugetului de venituri si cheltuieli, urmarirea îndeplinii acestui buget pe subunitati. Astfel contabilitatea societatilor bancare prezinta o serie de particularitati care tin de reglementarile proprii cauzate de natura resurselor cât si de operatiunile derulate si de finalitatea acestora.

În conformitate cu prevederile legii – obiectul contabilitatii bancare îl constituie: reflectarea în expresie baneasca a disponibilitatilor banesti si a depozitelor, a bunurilor mobile si imobile, a titlurilor de valoare, a drepturilor si obligatiilor bancii precum si miscarile care au loc asupra elementelor patrimoniale si a operatiilor efectuate asupra cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor obtinute.

În aceste conditii, contabilitatea bancara are ca obiect de studiu:

a. stabilirea si înregistrarea cronologica si sistematica a tuturor operatiunilor patrimoniale în functie de natura lor în debitul unor conturi respectiv în creditul altor conturi. Conturi care se numesc conturi corespondente, complementare;

b. stabilirea totalului sumelor debitoare si creditoare precum si a soldurilor;

c. întocmirea lunara a Balantei de verificare care reflecta egalitatea între totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare precum si între totalul soldurilor debitoare li a soldurilor creditoare;

d. prezentarea situatiei patrimoniale si a rezultatelor obtinute respectiv a activelor si a pasivelor în Bilant precum si a veniturilor, cheltuielilor si a rezultatelor în contul de profit si pierdere.

Obiectul contabilitatii bancare se realizeaza prin aplicarea unor procedee si tehnici ale metodei contabilitatii:

1. Procedee cu caracter general:

- Observarea;

- Analiza;

- Sinteza;

- Rationamentul;

- Experienta.

2. Procedee comune disciplinelor economice:

- Calculatia;

- Documentarea;

- Evaluarea;

- Inventarierea.

3. Procedee specifice contabilitatii:

- Contul;

- Balanta de verificare;

- Bilantul contabil

Contabilitatea bancara se conduce în partida dubla, situatie în care fiecare operatiune apare sub forma unei duble înregistrari, una în credit si alta în debit.

2. Principii contabile.

În conformitate cu LEGISLATIA INTERNATIONALA, principiile contabile se definesc ca un ansamblu de conveniente care ofera baza pentru determinare metodelor de evaluare si de contabilizare si a caror respectare este un element esential si obligatoriu.

Aceste principii contabile au fost stabilite în mod unitar pe plan international datorita unor eforturi ale unor organizatii ca IASC (COMITETUL INTERNATIONAL DE STANDARDE CONTABILE) si ale COMUNITATII ECONOMICE EUROPENE.

În COMUNITATEA EUROPEANA s-a actionat pentru eliberarea barierelor economice si politice între state si s-a initiat un program de armonizare progresiva a legislatiei statelor membre.

Programul a fost realizat prin crearea unui sistem legislativ al COMUNITATII EUROPENE prin care statele membre sunt obligate sa îl includa în propriul lor sistem juridic national.

Sectorul bancar european a fost marcat de procesele de liberalizare, internationalizare si de universalizare a activitatilor din toate domeniile cu consecinte privind cresterea concurentei.

În plus integrarea europeana vizeaza în principal domeniul financiar bancar, prin crearea pietei bancare europene, piata unica, cu influente atât asupra tarilor membre ale UE cât si asupra tarilor din exteriorul acestora.

Pe plan mondial exista 2 organizatii internationale care încurajeaza cooperarea în lume în vederea dezvoltarii practicilor contabile.

a. IASC (COMITETUL INTERNATIONAL DE STANDARDE CONTABILE) – publica situatii standarde internationale urmarind sa reprezinte un cadru spre care practicile locale sa se orienteze. În ceea ce priveste contabilitatea bancara IASC este cel mai important având în vedere situatiile financiare ale bancilor si ale altor institutii financiare, prezentarea unor comentarii privind managementul, controlul lichiditatii si riscurile.

b. IFAC (FEDERATIA INTERNATIONALA A CONTABILILOR) – având ca scop principal dezvoltarea directivelor internationale în domeniile: de expertiza contabila, etica, învatamânt, contabilitate manageriala cât si promovare, cercetare, armonizarea normelor si a relatiilor contabile.

Principiile contabile general acceptate pe plan mondial denumite si GAAP”S sunt cele pe care se bazeaza si contabilitatea bancara din tara noastra :

- Principiul prudentei.

- Principiul prevalentei metodelor.

- Principiul continuitatii activitatii.

- Principiul independentei exercitiului.

- Principiul intangibilitatii bilantului.

- Principiul necompensarii.

- Principiul prevalentei economicului asupra juridicului.

- Principiul costului istoric (nominalismului).

- Principiul suprematiei realitatii asupra aparentei.

- Principiul realitatii, regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele.

- Principiul pragului de importanta semnificativa.