Extras din curs
1.1. Notiunea de drept comercial
Dreptul comercial contine un ansamblu de norme juridice care reglementeaza
comertul. Notiunea de comert este folosita în mai multe sensuri: etimologic, economic si juridic.
Din punct de vedere etimologic, notiunea de „comert” provine din cuvântul latinesc
„commercium”, o juxtapunere a cuvintelor „cum” si „merx” ce înseamna operatiuni legate
de marfa, cel care exercita activitatea de comert este comerciantul („merx” – „mercator”).
În al doilea sens, economic, notiunea reprezinta o activitate care are drept scop schimbul,
circulatia marfurilor de la producator la consumator. Aceste operatii sunt realizate de catre
comerciant.
Într-un al treilea sens, cel juridic, notiunea are un continut larg, cuprinzând un ansamblu
de norme juridice de drept privat, care reglementeaza relatii sociale patrimoniale si
nepatrimoniale, din sfera activitatii de comert, relatii la care participa persoane care au
calitatea de comerciant.
Prin urmare, dreptul comercial este acea ramura de drept privat care cuprinde
ansamblul unitar al normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale, patrimoniale si
personal nepatrimoniale din sfera activitatii de comert, relatii care se nasc între persoane
care au calitatea de comerciant.
În exprimare sintetica, dreptul comercial este acea ramura a dreptului privat care
reglementeaza materia comerciala.
1.1. Obiectul dreptului comercial
Determinarea obiectului dreptului comercial se poate face în functie de optiunea
legiuitorului pentru un anumit sistem. În conceptia clasica exista doua concepte care permit
determinarea obiectului dreptului comercial:
Sistemul subiectiv, potrivit caruia dreptul comercial este considerat ca având obiect
normele juridice “carora le sunt supusi comerciantii”.
Sistemul obiectiv, în conformitate cu care dreptul comercial este considerat ca având
drept obiect normele juridice “aplicabile comertului”, adica acelor fapte, operatiuni si acte
calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savârseste.
Codul comercial român, precizând în articolul 3 care sunt actele juridice, faptele si
operatiunile considerate fapte de comert, are la baza sistemul obiectiv.
Normele juridice ale dreptului comercial au ca obiect de reglementare relatiile
sociale patrimoniale care prezinta caracter comercial si în secundar relatiile personal
nepatrimoniale. Relatiile personal nepatrimoniale referitoare la atribute de identificare ale
comerciantilor persoane fizice sau persoane juridice (numele comercial, emblema etc.), în dreptul
comercial dobândesc natura patrimoniala.
SECTIUNEA 2 DELIMITAREA DREPTULUI COMERCIAL DE ALTE
RAMURI DE DREPT
2.1. Delimitarea dintre dreptul comercial
si celelalte ramuri de drept privat
Dreptul comercial este o ramura de drept privat autonoma, raspunzând unor nevoi
reale care pot fi satisfacute printr-o reglementare speciala a activitatii comerciale; el se afla în
anumite corelatii cu celelalte ramuri ale dreptului privat.
Raportul dintre dreptul comercial si dreptul civil
Dreptul civil reprezinta “dreptul comun” pentru toate ramurile de drept privat, deci si
pentru dreptul comercial. Dispozitiile din dreptul comercial se completeaza facându-se trimitere
la dreptul civil. De exemplu, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, republicata, se
completeaza cu dispozitiile Decretului nr. 31/1954 privitoare la persoana juridica; dispozitiile din
Codul comercial referitoare la contractul de vânzare-cumparare se completeaza cu cele din Codul
civil privind vânzarea-cumpararea cu caracter civil etc.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Comercial
- cap 1.pdf
- cap 2.pdf
- cap 3.pdf
- cap 4.pdf
- cap 5.pdf
- cap 6.pdf
- cap 7.pdf
- cap 8.pdf
- cuprins.doc