Drept Comercial

1.1. Notiunea de drept comercial

Dreptul comercial contine un ansamblu de norme juridice care reglementeaza

comertul. Notiunea de comert este folosita în mai multe sensuri: etimologic, economic si juridic.

Din punct de vedere etimologic, notiunea de „comert” provine din cuvântul latinesc

„commercium”, o juxtapunere a cuvintelor „cum” si „merx” ce înseamna operatiuni legate

de marfa, cel care exercita activitatea de comert este comerciantul („merx” – „mercator”).

În al doilea sens, economic, notiunea reprezinta o activitate care are drept scop schimbul,

circulatia marfurilor de la producator la consumator. Aceste operatii sunt realizate de catre

comerciant.

Într-un al treilea sens, cel juridic, notiunea are un continut larg, cuprinzând un ansamblu

de norme juridice de drept privat, care reglementeaza relatii sociale patrimoniale si

nepatrimoniale, din sfera activitatii de comert, relatii la care participa persoane care au

calitatea de comerciant.

Prin urmare, dreptul comercial este acea ramura de drept privat care cuprinde

ansamblul unitar al normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale, patrimoniale si

personal nepatrimoniale din sfera activitatii de comert, relatii care se nasc între persoane

care au calitatea de comerciant.

În exprimare sintetica, dreptul comercial este acea ramura a dreptului privat care

reglementeaza materia comerciala.

1.1. Obiectul dreptului comercial

Determinarea obiectului dreptului comercial se poate face în functie de optiunea

legiuitorului pentru un anumit sistem. În conceptia clasica exista doua concepte care permit

determinarea obiectului dreptului comercial:

Sistemul subiectiv, potrivit caruia dreptul comercial este considerat ca având obiect

normele juridice “carora le sunt supusi comerciantii”.

Sistemul obiectiv, în conformitate cu care dreptul comercial este considerat ca având

drept obiect normele juridice “aplicabile comertului”, adica acelor fapte, operatiuni si acte

calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savârseste.

Codul comercial român, precizând în articolul 3 care sunt actele juridice, faptele si

operatiunile considerate fapte de comert, are la baza sistemul obiectiv.

Normele juridice ale dreptului comercial au ca obiect de reglementare relatiile

sociale patrimoniale care prezinta caracter comercial si în secundar relatiile personal

nepatrimoniale. Relatiile personal nepatrimoniale referitoare la atribute de identificare ale

comerciantilor persoane fizice sau persoane juridice (numele comercial, emblema etc.), în dreptul

comercial dobândesc natura patrimoniala.

SECTIUNEA 2 DELIMITAREA DREPTULUI COMERCIAL DE ALTE

RAMURI DE DREPT

2.1. Delimitarea dintre dreptul comercial

si celelalte ramuri de drept privat

Dreptul comercial este o ramura de drept privat autonoma, raspunzând unor nevoi

reale care pot fi satisfacute printr-o reglementare speciala a activitatii comerciale; el se afla în

anumite corelatii cu celelalte ramuri ale dreptului privat.

Raportul dintre dreptul comercial si dreptul civil

Dreptul civil reprezinta “dreptul comun” pentru toate ramurile de drept privat, deci si

pentru dreptul comercial. Dispozitiile din dreptul comercial se completeaza facându-se trimitere

la dreptul civil. De exemplu, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, republicata, se

completeaza cu dispozitiile Decretului nr. 31/1954 privitoare la persoana juridica; dispozitiile din

Codul comercial referitoare la contractul de vânzare-cumparare se completeaza cu cele din Codul

civil privind vânzarea-cumpararea cu caracter civil etc.