Drept Administrativ

Principiile contenciosului administrativ

În statul de drept existenta contenciosului administrativ este conditionata de aplicarea a doua principii:principiul respectarii drepturilor legal dobândite si principiul obligativitatii Statului de a asigura executarea hotarârilor judecatoresti.

Este necesar ca persoana sa fie sigura ca raporturile juridice, încheiate în mod legal , în cadrul ordinii de drept existente , sunt intangibile.Atât activitatea fiintei umane cât si aceea a Administrattiei se caracterizeaza prin posibilitatea de a scruta viitorul în estimarile efectuate.Prevederea este garantata numai daca persoanele si Administratia au siguranta în durabilitatea raporturilor juridice pe care si-au întemeiat si orientat activitatile.

Notiunea contenciosul administrativ

Administratia Statului are sarcina de a asigura apliarea legilor , de a edicta acte normative in scopul executarii legilor , de a asigura functionarea seviciilor publice , de a lua masuri pentru executarea contractelor administrative , ocrotirea drepturilor persoanelor si satisfacerea cerintelor acestora , mentinerea ordinii publice. Daca uneori , în îndeplinirea acestor sarcini , Administratia lezeaza drepturile sau interesele persoanelor, acestea pot formula o reclamatie , o contestasie juridica , rezolvata în mod contencios de catre organele componente.

Ramurile contenciosului administrativ

S-a considerat contenciosul administrativ ca fiind alcatuit din patru ramuri: contenciosul de plina jurisdictie , de anulare ,de interpretare si de represiune . Aceasta diviziune devenita clasica datorita jurisprudentei Consiliului de Stat din Franta a fost adoptata în multe din statele europene , desi ea nu corespunde , în total sistemului consacrat aceste state.

Exista un contencios obiectiv atunci cand situatia contenciosului este determinata de o problema de drept obiectiv si un contencios si un contencios subiectiv atunci când se pune în cauza existenta si întinderea unor drepturi subiective ale reclamantului.

În contenciosul de anulare , instanta judecatoreasca pronunta anularea actului administrativ ilegal ,daca constata neconcordanta actului administrativ cu starea de legalitate.

Daca actul administrativ ilegal a produs daune, acestea pot fi cerute la o alta instanta si uneori cu alti procedura, instanta judecand, în fond, atat din punct de vedere al dreptului cat pi al faptelor.

În contenciosul de plina jurisdictie, competenta judecatorilor este mai mare si to decizia lor nu se limiteaza numai la anularea unui act ilegal, ci pot dispune pi alte masuri precum: recunoasteri de drepturi subiective, restituiri, reintegrari, despagubiri pi chiar eventual modificarea unui act administrativ.

Aceasta competenta mai larga a judecatorilor este recunoscuta atunci cand sunt chemati sa solutioneze o problema de drept subiectiv, si cand în constatarea facuta, se recunoaste reclamantului existenta unui asemenea drept. In acest mod, contenciosul subiectiv din punct de vedere al constatarii, este, în general, si un contencios de plina jurisdictie din punct de vedere al deciziei.