Introducere în Drept European

În conformitate cu art. 7 din Tratatul CE, sarcinile încredintate Comunitatii sunt

realizate de:

- un Parlament european

- un Consiliu

- o Comisie

- o Curte de justitie

- o Curte de conturi,

fiecare institutie actionând în limitele atributiunilor care îi sunt conferite prin tratat.

Initial, prin tratatele de instituire a Comunitatilor europene s-au creat organe

paralele cu atributiuni asemanatoare. Ele au fost unificate prin Tratatul de fuziune, astfel

ca, începând cu 1 iulie 1967 cele trei Comunitati au dispus de institutii comune.

1. Parlamentul European

1.1. Constituire

Parlamentul European, compus din reprezentanti ai popoarelor reunite în

Comunitate, exercita puterile care îi sunt conferite prin Tratat (art. 189). Aceste dispozitii

legale au o dubla semnificatie: prima – în sensul ca de vreme ce membrii Parlamentului

reprezinta popoarele respective, ei nu pot sa fie mandatati de guvernele statelor lor spre

a îndeplini anumite instructiuni si nici nu pot sa fie tinuti de vreo obligatie de consultare;

a doua – în sensul ca statele sunt reunite în Comunitate, ceea ce releva o comuniune de

interese si aspiratii, potrivit obiectivelor ce le stabilesc. Mai mult, s-a afirmat ca membrii

Parlamentului reprezinta nu numai propriile lor popoare, ci si alte popoare ale

comunitatii, având în vedere formarea grupurilor de partide politice.

Numarul total al reprezentantilor alesi este în prezent de 626, din care 99 revin

Germaniei, câte 87 revine Frantei, Italiei si Marii Britanii, 64 Spaniei, 31 Olandei, câte 25

pentru Belgia, Grecia si Portugalia, Suediei 22, Austriei 21, câte 16 Danemarcei si

Finalandei, 15 Irlandei si numai 6 pentru Luxembrug, fata de totalul de 567 la alegerile

din 1994 si 518 anterior.

Parlamentul se întruneste în sesiune anuala ordinara care este prevazuta sa

înceapa în a doua zi de marti a lunii martie, dar el se poate întruni si în sesiune

extraordinara, la cererea unei majoritati a membrilor sai ori la cererea Consiliului sau a

Comisiei. El îsi alege presedintele si biroul dintre membrii sai (art. 197 CE). Daca nu

este prevazut altfel în Tratat, Parlamentul va actiona pe baza unei majoritati absolute a

voturilor exprimate. Regulile de procedura determina cvorumul (art. 198).

Organele de conducere ale Parlamentului sunt: Biroul, Conferinta presedintilor,

Conferinta presedintilor birourilor permanente si temporare, Conferinta sefilor tuturor

delegatiilor interparlamentare (chestorii au functii consultative).

Parlamentul îsi îndeplineste atributiile daca este realizat un cvorum de o treime

din membrii sai. Dreptul de vot este personal, votul prin procura fiind interzis. Dezbaterile

sunt publice, afara daca Parlamentul nu decide altfel cu o majoritate de doua treimi din

voturile exprimate.

1.2. Atributii

1.2.1. Definirea atributiilor

În conformitate cu art. 192 din Tratat, în masura în care acesta din urma prevede,

Parlamentul European participa la procesul ce conduce la adoptarea de acte

comunitare, exercitând atributiile sale în cadrul procedurilor definite la art. 251 si art.

252; el da avize conforme si avize consultative (alin. 1).

1.2.2. Atributii decizionale legislative

Dupa enuntarea acestor atributii, s-ar putea discuta în ce masura Parlamentul

European are o competenta decizionala de natura legislativa comunitara. Textul art. 192

alin. 1 enunta un principiu, acela al participarii la procesul ce duce la adoptarea de acte

comunitare prin doua modalitati:

1. exercitarea atributiilor sale în cadrul procedurilor definite la art. 251 si art. 252,

si

2. emiterea de avize conforme si formularea de avize consultative.

Un drept de cooperare al Parlamentului în luarea deciziilor este instituit în virtutea

art. 252 în putine cazuri (de exemplu, art. 99 par. 5, art. 103 par. 2, o buna parte dintre

trimiterile la art. 252 [fostul art. 189 C introdus prin TMs], fiind înlocuite cu trimiteri la art.

251 [fostul art. 189 B introdus prin TMs], urmare a modificarilor aduse prin TA).

Un drept decizional individual este acordat numai în materie bugetara – art. 272

si art. 273 CE.

Atributiile specifice cu caracter decizional mai pot reveni Parlamentului numai în

cazuri strict determinate, cum ar fi cele privind propria organizare interna si functionarea

sa, aprobarea amendamentelor ce-i sunt înaintate dupa ce s-a obtinut avizul Curtii de

justitie în cazul revizuirii Tratatului CECO (art. 95 alin. ultim), elaborarea de propuneri în

scopul de a se permite alegerile prin vot universal direct potrivit unei proceduri uniforme

în toate statele membre si luarea unor decizii privind alegerile.

1.2.3. Atributii de ancheta si de avocat

al poporului

Parlamentul, poate, la cererea unui sfert dintre membrii sai, sa constituie o

comisie temporara de ancheta pentru a examina, sub rezerva atributiilor conferite prin

Tratat altor institutii sau organisme, afirmatiile de infractiune sau de rea-administrare în

aplicarea dreptului comunitar, afara daca faptele afirmate sunt în discutie în fata unui

organ de jurisdictie si, de asemenea, cât timp procedura jurisdictionala nu este

terminata.

Pe de alta parte, este asigurat si un drept de petitionare, potrivit art. 194 si art.

195 CE, pentru orice cetatean al Uniunii, precum si pentru orice persoana fizica sau

juridica rezidenta sau având sediul sau statutar într-un stat membru. Acest drept este un

element de noutate absoluta în dreptul comunitar, ca urmare a modificarilor aduse prin

Tratatul de la Maastricht (art. 21 CE).

O pozitie importanta în valorificarea dreptului la petitionare este detinuta de

mediatorul numit de Parlament si abilitat sa primeasca plângerile ce provin de la

persoanele mentionate si care sunt relative la cazurile de rea-administrare în actiunea

institutiilor sau organismelor comunitare, cu exceptia Curtii de justitie si Curtii de prima

instanta în exercitarea functiilor lor jurisdictionale (art. 195 par. 1).