Riscurile Fundamentale în Organizațiile Actuale

Vom analiza în continuare modul de grupare a riscului de firmă următoarele trei categorii:

- riscul economic, derivând din variabilitatea imprevizibilă a factorilor de producţie (sau a profitului)

sub presiunea factorilor de mediu;

- riscul financiar, având drept cauze evoluţiile imprevizibile ale pieţei financiare;

- riscul de faliment, însumând cele două, plus efectul factorilor de conjunctură.

IX.1. Riscul economic

Riscul economic al unei întreprinderi exprimă greutăţile acesteia de a se adapta la variaţia factorilor

care îi influenţează activitatea, practic, din inadaptarea la condiţiile cerute de mediu privind: calitatea,

costurile, profitul, variaţia mesajelor pieţei, modificarea factorilor de producţie etc. În mod concret, acest

risc se determină prin variabilitatea (sensibilitatea) profitului ca urmare a variaţiei nivelului de activitate şi în

corelaţie cu rentabilitatea generală a pieţei de capital.

Măsurarea acestui tip de risc se face prin:

- dispersia profitului în raport cu media acestuia;

- elasticitatea profitului în raport cu cifra de afaceri şi cu pragul de rentabilitate;

- elasticitatea (volatilitatea) ratei de rentabilitate a acţiunilor întreprinderii în raport cu variaţia

rentabilităţii generale a pieţei de capital.

Pentru a determina mărimea riscului se măsoară volumul activităţii prin cifra de afaceri (CA) formată

din suma cheltuielilor variabile (V) şi suma cheltuielilor fixe (F) şi un anumit volum al profitului (P). Astfel,

profitul brut se determină după relaţia:

P = CA – V – F

Se notează cu: v = coeficientul cheltuielilor variabile în totalul cifrei de afaceri,

adică: v = V / CA. Înlocuind în formula anterioară, vom obţine:

P = CA (1-v) – F

Măsurile riscului economic, în raport cu variaţia componentelor cifrei de afaceri sunt dispersia şi

abaterea medie pătratică a profitului, calculate astfel:

− dispersia profitului: σ2(P) = σ2(CA)*(1-v)2

− abaterea medie pătratică a profitului: σ(P) = σ(CA)*(1-v)

Din analiza acestor relaţii, se poate trage concluzia că riscul economic este cu atât mai mare, cu cât:

− marja asupra cheltuielilor variabile (1-v) este mai mare;

− variabilitatea cifrei de afaceri este mai mare.

În consecinţă, pentru o firmă cu un nivel înalt al costurilor fixe riscul profitului este mai mare în

comparaţie cu o firmă caracterizată prin costuri fixe relativ reduse, care este mai puţin expusă riscului şi

mai flexibilă la fluctuaţiile pieţei. Implicaţiile financiare ale acestei corelaţii sunt profunde: o firmă mai

riscantă, pentru a-şi deschide acces la capitalurile necesare finanţării, trebuie să ofere acţionarilor o

remunerare mai mare a capitalurilor investite, respectiv o rată mai ridicată a rentabilităţii financiare

alcătuită din rentabilitatea economică majorată cu o primă de risc.

O altă modalitate de a măsura riscul economic constă în calcularea variabilităţii profitului la o

variaţie a nivelului de activitate a întreprinderii care este numită, în general, coeficient de elasticitate, şi, în

particular, efect de levier de exploatare.

Astfel, elasticitatea (e) se poate calcula ca raport al variaţiei profitului de exploatare (ΔP) faţă de

variaţia cifrei de afaceri (ΔCA), deci ca profit marginal, astfel:

Întrucât raportul F/(1-v) reprezintă chiar pragul de rentabilitate, atunci efectul de levier de exploatare

mai poate fi exprimat în modul următor:

Această exprimare a indicatorului ne arată dependenţa riscului economic de poziţia cifrei de afaceri

faţă de pragul de rentabilitate, astfel:

- cu cât cifra de afaceri este mai îndepărtată de pragul de rentabilitate, cu atât

întreprinderea este mai puţin riscantă;

- în apropierea pragului de rentabilitate, întreprinderea este mult mai riscantă, nu

numai datorită nivelului scăzut sau inexistenţei profitului, ci mai ales dificultăţilor

ce caracterizează recuperarea cheltuielilor.

Din analiza celor două modalităţi de calcul a riscului economic al unei întreprinderi, respectiv

dispersia profitului şi efectul de levier de exploatare, putem trage următoarele concluzii, extrem de

importante:

− cu cât cifra de afaceri variază mai mult, va creşte şi riscul economic;

− cu cât marja asupra cheltuielilor variabile este mai mare, cu atât şi riscul economic înregistrat va fi

mai mare;

− cu cât cifra de afaceri înregistrează valori în apropierea pragului de rentabilitate, cu atât

întreprinderea va înregistra un risc economic mai mare.

IX.2. Riscul financiar

Riscul financiar caracterizează variabilitatea profitului net, sub incidenţa structurii financiare a

firmei. Capitalurile împrumutate, prin mărimea lor şi prin suportarea sistematică a unor cheltuieli financiare

aferente (dobânzi, comisioane), antrenează o variabilitate a profitului net, o majorare a riscului financiar.