Măsurarea în științele sociale și comportamentale

Societatea și măsurare2. Ce este măsurarea 3. Nivelurile de măsurare 4. Validitatea și fidelitatea măsurării

Societatea și măsurare

Facem zilnic măsurări fără să ne întrebăb despre fundamentele teoretice ale acestui act de cunoaștere. Măsurăm timpul, spațiul, volumul, greutatea sau valoarea mărfurilor.

Evoluția societății a impus multiplicarea continuă a operațiilor de măsurare, ca și sporirea preciziei lor. Din cele mai vechi timpuri s-au măsurat ogoarele, pămîntul cultivabil. Măsurarea pămînturilor, este astăzi mai actuală ca oricînd. Alte măsurări au apărut mai tîrziu.

Inteligența a început a fi măsurată în urmă cu 100 de ani

În 1890 psihologul american James McKeen Cattell a folosit pentru prima dată termenul de test în măsurarea caracteristicilor psihologice ale indivizilor umani.

În 1905 Alfred Binet împreună cu Theodore Simone elaborează primul instrument de inteligență, vestita *scala metrică a inteligenței*.

Lui Alfred Binet i se datorează progresul extraordinar al metodelor de diagnoză psihologică a personalității în context social.

Concomitent cu creșterea tipurilor de obiecte, fenomene, și procese sociale sau naturale ce intră sub incidența măsurării a sporit considerabil și precizia. Perfecționarea măsurărilor a susținut progresul social și uman.

Pentru a spori gradul de civilizație trebuie extinsă gama măsurărilor și redusă incertitudinea de măsurare. Dar, măsurarea costă. Aurel Millea remarcă – prețul pentru obținerea unei incertitudini mici corelează cu scopul măsurări.

Cînd se măsoară cantități mici se admite prin convenție o eroare de 1-2 la sută, dar pentru cantități mari eroarea admisă este de zece ori mai mică.

Dacă se au în vedere cantități mari eroarea acceptată la măsurare este cuprinsă între 0,1 la sută și 0,2 la sută.

Măsurarea fenomenelor sociale

Primele sondaje de opinie riguros științifice sunt legate de numele lui George Gallup 1901 – 1984, care în 1935 a înființat vestitul American Institute of Public Opinion.

Sondajele de opinie publică au devenit o relaitate, în Romania un sondaj de opinie preelectoral, reprezentativ național costă apoximativ 10.000 de dolari USA. Eroarea admisă este de +/- 3 la sută, ceea ce presupune intervieverea unui număr de aproximativ 1100 de persoane.

Dacă dorim să reducem incertitudinea de măsurare (eroarea) la +/- 2 la sută, lucrul este perfect posibil. Dar se merită să plătim de patru ori mai mult pentru asta? Uneori da, alteori nu. Ce contează +/- 3 la sută, dacă 87 la sută din populație se pronunță în favoarea unui partid politic?

Cînd este vorba despre un partid politic care întrunește 4 la sută din opiniile electoratului eroarea cu care se lucrează este (+/- 3) devine foarte importantă (pragul electoral +/-5 la sută).

În aceleași condiții (încredere de 95 la sută, chestionar de marime medie, adică jumate de oră aplicare) reducerea erorii de măsurare pînă la +/-1 la sută ar însemna un eșantion de 16.000 de persoane, și un cost de aproximativ 150.000 dolari USA.

Opiniile au un grad de fluctuație mare, este suficient să se producă un eveniment social, economic sau politic major pentru ca opiniile favorabile să devine nefavorabile și invers, sau proporția opiniilor pozitive să scadă semnificativ.