Extras din curs

La finele cursului veti cunoaste:

- Metodele nepsihometrice utilizate în psihodiagnostic, specificul si valoarea lor de cunoastere;

- Modul de utilizare a informatiilor colectate prin aceste metode (observatia, interviul, anamneza, metoda bografica, analiza produselor activitatii, etc.) în procesul de evaluare psihologica.

1. Notiunea de metoda; specificul metodelor psihodiagnozei.

Metoda, reprezinta acea îmbinare si organizare de concepte, modele, ipoteze, strategii, instrumente si tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic (Zlate, M., 2000). Metodele sunt planuri de activitate mentala si concreta destinate realizarii unui obiectiv de cercetare si descoperirii unor adevaruri în legatura cu fenomenele investigate (Schiopu, U., 1976). Metoda are întelesul de cale, de itinerar dupa care se regleaza actiunile intelectuale si practice în vederea atingerii unui scop (Zlate, M., 2000).

Specificul metodelor de psihodiagnoza consta în faptul ca, spre deosebire de alte stiinte, zona de realitate investigata - psihicul este abordata indirect prin manifestarile exterioare, comportamentale ca idicatori ai starilor si relatiilor interne. Într-un plan mai general acest specific este adâncit de împrejurarea ca subiectivitatea devine propriul obiect de investigatie. La aceasta mai contribuie numeroasele conditionari ale conduitei umane (caracterul multifactorial al influentelor care determina comportamentul uman).

2. Tehnici nepsihometrice de colectare a informatiilor (grad variabil de standardizare)

Ca proces de evaluare psihologica a persoanei psihodiagnosticul se bazeaza pe un sumum de informatii utile despre subiect pe care le recolteaza prin diverse tehnici în cadrul fiecarei metode. Informatiile pe baza carora are loc evaluarea psihodiagnostica sunt obtinute în principal prin tehnici de abordare directa a subiectului în care contactul examinator-subiect este nemijlocit, cum sunt: observatia, convorbirea, metoda biografica, metoda testelor, analiza produselor activitatii. Exista însa si tehnici indirecte care constau în analiza unor documente referitoare la subiect (applications forms=documente de angajare, acte de studii, distinctii, premii, curriculum vitae, relatari ale anturajului=parinti, rude, prieteni, colegi).

Toate informatiile provenind din diverse surse privitoare la un subiect sunt cuprinse în dosarul de psihodignoza. De obicei acest document este structurat pe capitole sau sectiuni ca de ex.:

a) Date de identificare: nume-prenume, data si locul nasterii.

b) Date de statut marital, socio-economic, cultural, profesional (biografia profesionala: calificari, avansari, schimbarile locului de munca, îmbolnaviri si accid. profesionale) situatia militara (cum s-a adaptat la rigorile militare); date despre familie.

c) Antecedente erodobiologice si psihologice. În cazul copiilor se înregistreaza d.p.d.v. cronologic dezvoltarea psihomotorie din prima copilarie, evenimentele importante de natura somatica si psihica, consecintele lor, accidente, boli cronice, etc.

d) Adaptarea scolara, profesionala, sociala.

e) Interese, pasiuni, hobby.

f) Rezultatele examenelor psihologice anterioare, metodele utilizate, rezultate, motivele pentru care au fost efectuate ac. examene.

g) Recomandari: privitor la modul de viata, comportament viitor, directiile viitoarelor investigatii.

Dosarul psihologic va mai cuprinde:

- informatii despre o serie de evenimente care au valoare simptomatica pentru întârzierile mai usoare în dezvoltare.

-curba dezvoltarii miscarilor si a mersului din copilaria timpurie;

-caracteristicile vorbirii în primii ani de viata;

-ritmul de dezvoltare psihica din primii 7 ani;

-informatii simptomatice pentru unele debilitati mentale usoare care determina retardul scolar: acalculii, disgrafii, dislexii;

- simptomatica pubertara a instabilitatii si opozabilitatii excesive -relevanta pentru un dezechilibru psihic temporar, sau glandular.

- simptomatica nevrotiforma border-line care intereseaza dificultatile de adaptare.

Anamneza (=amintire, întoarcere în trecut).

-subiectul relateaza despre evenimentele mai importante din biografia sa care sunt într-o relatie cauzala cu evenimentele prezente care fac obiectul psihodiagnozei.

- Întrucât anamneza reprezinta perceptia si în general trairile subiectului în legatura cu evenimentele biografiei sale, prin aceasta metoda accedem la motivatiile, aspiratiile, la conceptiile si atitudinile acestuia.

-secventa a biografiei psihologice a unui subiect în vederea stabilirii originii si conditiilor dezvoltarii unor particularitati individuale cum sunt trasaturile de caracter, sentimente, capacitati, vocatie, etc.

- Prin anamenza psihologul sondeaza longitudinal evenimentele petrecute în trecutul unui subiect, sondeaza dezvoltarea sa psihologica precum si cadrul în care aceasta a avut loc pentru dezvalui cauzele care au determinat starea actuala a subiectului investigat. Prin aceasta este posibil de realizat o psihodiagnoza etiologica.