Impozitul pe Profit

CAPITOLUL I

Aspecte fiscale privind

impozitul pe profit

1.1 Conceptul, funcţiile, formele şi repartizarea profitului

Termen de origine latină, cuvântul „profit” provine de la verbul „proficere” care înseamnă „a progresa”, „a da rezultate”, apoi dobândind semnificaţia de „a da”, sau „a aduce profit”. Acest fapt, explică de ce profitul este considerat drept venit sau o formă de venit.

Intenţia de a da profitului doar sensul pozitiv a făcut ca adesea el să se identifice cu noţiunea de “beneficiu”. Relaţia dintre profit şi beneficiu este destul de generală, unii autori considerându-le ca sinonime, alţii apreciind că sunt noţiuni distincte şi diferă ca sferă de cuprindere.

Profitul, este în cel mai restrâns sens, venitul pe care îl obţin agenţii economici, ca produs al utilizării capitalului. În sensul cel mai larg, profitul este câştigul pe care îl obţin agenţii economici, ca surplus peste costul de producţie. De aici, rezultă că profitul este avantajul realizat în formă banească dintr-o acţiune, operaţie sau activitate economică.

Deci, putem afirma că profitul reprezintă un indicator sintetic cu un grad maxim de generalitate, cuprinde, surprinde totalitatea influenţelor negative sau pozitive asupra agentului economic, de asemenea stimulează iniţiativa şi acceptarea riscului, motivează întreprinzătorul în realizarea de investiţii, orientează alocarea resurselor, cultivă spiritul de economisire, influenţează nivelul de dezvoltare şi progresul social şi nu în ultimul rând stimulează concurenţa între agenţii economici.

Rolul profitului

Indiferent de forma pe care o îmbracă, profitul îndeplineşte anumite funcţii pentru agenţii economici, proprietari, întreprinzatori, populaţie, societate în general.

• funcţia de motivare a firmelor, luate în ansamblu ca entităţi economice, a întreprinzătorilor şi proprietarilor firmelor respective. Profitul stimulează iniţiativa economică a acestora, el determină acceptarea riscurilor de către întreprinzatori şi prin aceasta, contribuie la stimularea producţiei de bunuri.

• funcţia de creştere, ce pune în evidenţă faptul că profitul stă la baza creşterii producţiei, a dezvoltării firmelor, a apariţiei de noi întreprinderi etc. El reprezintă sursa principală a acumulărilor pe baza cărora se constituie investiţiile, sursa de bază a creşterii economice.

Profitul poate avea şi un rol de control asupra activităţii firmelor. Nivelul şi dinamica profitului însuşi, constituie un adevărat barometru al calităţii activităţii agenţilor economici. Cu cât profitul este mai mare şi cu cât perioada în care se însușește el este mai îndelungată, cu atât mai mult se verifică în practică, calităţile şi abilitatea agentului economic în rândul oamenilor de afaceri.

Din punct de vedere legislativ, profitul fiind un venit impozabil, vorbim despre profitul admis, respectiv o dimensiune a profitului care depinde de cadrul legislativ din fiecare ţară.

Profitul îndeplineşte o importantă funcţie socială, constituind baza procurării resurselor necesare pentru finanţarea acţiunilor social - culturale. Spre deosebire de salariu, rentă, dobândă, el nu are o bază contractuală, depinzând de succesul în afaceri, este aleatoriu.