Diagnosticul pentru evaluarea economică și financiară a unităților economice

Introducere

Notiunea de valoare isi gaseste aplicatie in economia de schimb, intrucat aceasta categorie economica s-a nascut din necesitatea aprecierii si compararii bunurilor transferate.

Termenul de valoare provine etimologic din verbul latin valere, al carui sens primitiv era de a putea, a fi puternic, a procura satisfactie. Valoarea desemneaza calitatile stabile, perene, constatabile empiric ale lucrurilor.

Dupa L. Grunberg, „Valoarea apare astfel ca acea relatie intre subiect si obiect, in care, prin polaritate si ierarhie, se exprima pretuirea acordata (de o persoana sau o colectivitate umana) unor insusiri sau fapte (naturale, sociale, psihologice), in virtutea capacitatii acestora de a satisface trebuinte, necesitati, dorinte, aspiratii umane, istoriceste conditionate de practica sociala”.

Dupa dictionare, prin evaluare se intelege actiunea de a evalua si rezultatul ei; apreciere, pretuire, calcul. Prin a evalua se intelege a determina, a stabili pretul, valoarea, numarul, cantitatea; a calcula, a socoti, a aprecia.

Diagnosticul pentru evaluarea economica si financiara a unitatilor economice

Pentru o evaluare de calitate este indispensabil diagnosticul firmei evaluate, luand in considerare:

- sfera si continutul drepturilor, privilegiilor sau altor conditionari, atasate proprietatii, care afecteaza transferul drepturilor de proprietate;

- istoricul afacerii;

- mediul economic si politic general si mediul economic al afacerii;

- activele, datoriile, capitalul, situatia financiara si capacitatea de a obtine profit si a plati dividende;

- identificarea activelor necorporale detinute (individuale si/sau grupate in goodwill);

- evidentierea tranzactiilor anterioare cu participatii la afacerea evaluata;

- marimea participatiei ce trebuie evaluata (majoritara sau minoritara);

- cotatiile pe piata bursiera a actiunilor afacerii evaluate si/sau preturile de tranzactionare a unor intreprinderi sau participatii la acestea, care fac parte din acelasi domeniu de activitate;

- alte date/informatii de piata ca :

- rate de rentabilitate pentru investitii alternative;

- discount pentru necotare;

- prime de control;

- separarea si evaluarea la valoarea neta de piata a activelor in afara exploatarii, a celor care nu sunt necesare functionarii afacerii.

Diagnosticul juridic

Prima etapa in diagnosticare este cea care are ca scop verificarea, studierea incadrarii activitatii firmei in normele de drept.

Existenta contractelor care atesta dreptul de proprietate asupra terenurilor si celorlalte imobilizari si existenta actelor care certifica legalitatea activitatii firmei dau garantie pentru o evaluare corecta, pe principii de normalitate.

Evaluatorul trebuie sa verifice incadrarea activitatii firmei in normele de drept comercial, al muncii, financiar-fiscal, al mediului etc.

Normalitatea si siguranta relatiilor firmei cu mediul extern si cu salariatii constituie puncte tari in aprecierea valorii firmei si vor conduce la atribuirea unui calificativ bun.

Absenta contractelor si nesiguranta activitatii firmei constituie puncte slabe, conducand la obtinerea unui calificativ slab, date fiind riscurile care pot sa apara in activitatea viitoare a firmei.

In mod concret, ce anume trebuie sa afle evaluatorul despre intreprinderea evaluata- Ce va trebui sa verifice evaluatorul?

El trebuie sa se intereseze cu privire la urmatoarele aspecte: existenta actului de constituire, care este forma juridica a firmei, existenta statutului societatii, calitatea acestui statut, existenta autorizatiilor sanitara, sanitar-veterinara, de mediu etc., existenta autorizatiilor specifice activitatii firmei (cum ar fi de exemplu cele de comercializare a produselor din alcool, cafea, tutun etc.), existenta si tinerea la zi, cu indeplinirea conditiilor legale, a registrelor societatii si evidentei contabile, existenta dreptului de proprietate asupra terenului, existenta dreptului de proprietate asupra celorlalte bunuri corporale si necorporale (inclusiv detinerea licentelor de fabricatie necesare), situatia bunurilor date si/sau luate cu chirie, existenta contractelor de munca si conditiile contractuale, existenta contractelor comerciale si calitatea lor, existenta unor litigii, eventual stadiul acestora si modul de solutionare.

De asemenea, trebuie semnalat pericolul aparitiei unor noi litigii, cum ar putea fi de exemplu cele care ar surveni din cauza: nerespectarii de catre firma a unor conditii contractuale in relatiile sale cu partenerii comerciali sau cu salariatii; nerespectarii legislatiei financiar-fiscale si a muncii, incalcarii normelor de mediu etc.