Finanțarea organizațiilor internaționale

Printre principalii „actori” ai sistemului de relaţii internaţionale se numără, alături de statele-naţiune şi de marile corporaţii transnaţionale - organizaţiile internaţionale. În majoritatea cazurilor, organizaţiile internaţionale oferă nu numai cadrul în care sunt luate deciziile de a coopera, dar şi mecanismele necesare pentru transpunerea acestor decizii în acţiuni concrete.

Pentru funcţionarea oricărei organizaţii internaţionale, pentru atingerea scopului pentru care a fost creată se realizează diverse cheltuieli şi sunt de asemenea necesare resurse finaciare din care acestea să fie acoperite.

Pentru a-şi putea desfăşura activitatea independent este foarte important ca instituţiile internaţionale să aibă propriile surse de venituri. Organizaţiile internaţionale îşi procură resursele financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor din contribuţii ale membrilor, din venituri proprii şi din donaţii. Fiecare organizaţie internaţională îşi elaborează propriul buget de venituri şi cheltuieli, care este dimensionat în raport cu sarcinile obiectivele organizaţiei. În bugetul propriu al organizaţiilor internaţionale veniturile sunt alimentate în mod prioritar de contribuţiile statelor membre. Acestea pot fi obligatorii sau facultative, iar cuantumul contribuţiei fiecărui stat se stabileşte în baza unor norme cuprinse în statutul organizaţiei şi în funcţie de anumiţi indicatori economici ai ţărilor membre.

Expresia „Naţiunile Unite” aparţine preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Franklin D. Roosevelt, şi a fost folosită pentru prima dată în „Declaraţia Naţiunilor Unite” din 1 ianuarie 1942, prin care, reprezentanţii a 26 de naţiuni angajau guvernele lor să continue lupta împotriva Puterilor Axei.

Sistemul Naţiunilor Unite reprezintă totalitatea structurilor organizatorice şi funcţionale instituite conform Cartei Naţiunilor Unite sau create pe baza acesteia. El se compune din Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), organele şi organismele sale proprii, cu caracter permanent, şi din instituţiile (agenţiile) specializate, autonome.