Formele Creditului

Obiectivele propuse

Cuvinte cheie

Istoricul

Creditul.Noţiuni generale

Elementele creditului

Formele creditului

Rolul băncilor şi creditului în economia de piaţă

Evoluţia creditării

Obiectivele propuse:

- însuşirea de noţiuni cheie;

- cunoaşterea şi înţelegerea mecanismului creditării;

- analizarea fiecărei forme de credit;

- determinarea caracteristicilor esenţiale ale creditului în economia contemporană

- stabilirea diferenţelor între formele de credit.

Cuvinte cheie

Credit

Credit bancar

Credit comercial

Piaţa de credit

Elementele creditului

Credit obligatar/ipotecar

Funcţii

Istoricul:

Tot mai multe izvoare istorice atestă faptul că despre credit se poate vorbi începînd cu mileniul al II-lea î.Hr. Iniţial, creditul a apărut în Orientul Mijlociu, fiind o îndeletnicire a marilor proprietari funciari. Apoi, sub forma comerţului cu bani, creditul a fost practicat de egipteni, fenicieni, şi mai tîrziu, de greci şi romîni. În acea perioadă, din cauza lipsei acute de disponibilităţi băneşti şi a gradului înalt de risc, activitatea de creditare era una de tip cămătăresc, caracterizată prin practicarea unor dobânzi ridicate. Manifestarea neîncrederii în activitatea de rambursare a creditelor a dus la constituirea unor importante garanţii materiale , uneori pînă la concurenţa sumei angajate ca împrumut. În acest context era nevoie şi de o oarecare încredere din partea împrumutătorului, aceea că împrumutatul se va ţine de cuvînt şi va restitui creditul la data stabilită. Acest act de bună-credinţă este cel care, pe filiera Latină, a dat şi titulatura de credit (credium, credere = a crede). Totodată, debitorul era atent supravegheat de persoana creditorului în legătură cu rambursarea împrumutului.

Consolidarea sistemelor bancare şi dezvoltarea economică, prin trecerea de la manufactură la marea industrie, au făcut ca volumul creditelor solicitate să se amplifice foarte mult. Cu deplin temei se poate afirma că economiile actuale sunt economii băneşti, iar banii sunt definiţi ca “bani de credit”. Creditul se identifică tot mai mult ca fiind comerţul cu bani, asimilat cu activitatea de intermediere a băncilor între posesorii de disponibilităţi băneşti şi cei ce doresc să utilizeze aceste mijloace băneşti. Altfel spus, depozitele bancare constituite pe seama depunerilor stau la baza procesului de redistribuire a capitalurilor băneşti sub forma diverselor împrumuturi. Din această perspectivă, dobînda se manifestă ca fiind preţul capitalurilor băneşti implicate în procesul de creditare.

Creditul.Noţiuni generale

Creditul este o relaţie bănească care se formează,odată cu acordarea de împrumuturi băneşti sau sub formă de bunuri materiale şi servicii,unei persone fizice sau juridice,iar rambursarea urmează sa se efectueze la o dată ulterioară numită scadenţă.

Relaţia bănească de credit presupune:

a) un raport juridic contractual,prin care o persoană numită creditor pune la dispoziţia altei persoane,numită debitor,o sumă de bani,un bun material sau servicii evaluate în bani;

b) plata unui anumit preţ de către debitor,creditorului,se face sub forma dobânzii,pentru folosirea împrumutului;

c) rambursarea sumei împrumutate (plus dobânda),de către debitor creditorului,se face după o anumită perioadă,numită scadenţă.

Creditul permite:

-Finanţarea peste nivelul resurselor proprii;

-Clienţilor să cheltuiască mai mult decât veniturile obţinute;

-Guvernelor să cheltuiască peste limitele veniturilor fiscale.

Elementele creditului:

Elementele incluse în relaţiile de credit sunt:

- participanţii la raportul de credit,creditorul şi debitorul sunt denumiţi subiecte ale raportului de credit:

agenţii economici

populaţia

participarea statului

- promisiunea de rambursare,reprezintă angajamentul debitorului de a rambursa,la scadenţă,valoarea capitalului împrumutat,plus dobânda,ca preţ al creditului.

- garantarea creditelor constituie o caracteristică legată de rambursabilitatea acestora

- scadenţa sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în funcţie de particularităţile sectorului de activitate şi de nivelul eficienţei activităţii beneficiarilor de credite.Astfel,există o diversitate a termenelor scadente,de la 24 ore (în cazul pieţei interbancare) pînă la durate medii şi lungi (20 sau 30 ani) în cazul împrumuturilor obligatare.

- dobânda reprezintă o caracteristică a creditului şi constituie preţul capitalului utilizat sau chiria pe care o plăteşte debitorul pentru dreptul care i se acordă,cel de a folosi capitalul împrumutat.

Dobânda simplă este stabilită în contractul de credit şi este valabilă pe întreaga durată a creditului iar dobânda sensibilă (variabilă) se modifică periodic în funcţie de presiunile inflaţioniste şi de evoluţia nivelului dobânzii pe piaţă.

Importanţa creditului în economie este marcată de rolul şi funcţiile pe care le îndeplineşte.

a) Creditul îndeplineşte funcţia de mobilizare a resurselor baneşti disponibile la un moment dat în economie ( economiile populaţiei, soldurile creditoare ale conturilor curente ale societăţilor comerciale, depozitele unor instituţii financiare, plasamente interbancare, sume alocate de stat cu o anumită destinaţie, etc.) şi ulterior distribuireare surselor băneşti prin intermediul creditului către sectoarele de activitate care au nevoie de mijloace băneşti.

Rezultă că disponibilităţile băneşti valorificate prin procesul de creditare sporeşte rolul creditului în economie, impulsionînd acţiunea productivă a capitalurilor cu consecinţe directe asupra creşterii avuţiei naţionale, prin investirea acestora în ramuri şi activităţi rentabile.

Oferind posibilitatea accesului la lichidităţi a oricărei societăţi comerciale, indiferent de statutul juridic, creditul contribuie la dezvoltarea firmelor mici şi mijlocii adesea promotoare ale inovaţiei, favorizînd concurenţa cu efectele sale benefice asupra creşterii economice, a echilibrului în general.

b) O altă funcţie a creditului este aceea de creare de monedă.

Responsabilă de emisiunea monetară este bineînţeles Banca Centrală care acţionează ca instituţie cu statut independent din partea statului, aceasta stabileşte şi coordonează politica monetară şi de credit a economiei, dar sistemul bancar are o contribuţie substanţială la masa monetară.