Gestionarea Pădurilor

Zona minieră Moldova-Nouă-Sasca este denumită de Tacitus (120 e.n.) „Centum putae", adică regiunea cu o sută de mine.

În timpul ocupaţiei turceşti, contele Marsigli - veneţian de origine - în câteva peregrinări (1682, 1690, 1700) prin Banat, lasă unele însemnări numite „Conscriptio Districtum". În aceste coscripţii, în special în cele din 1690-1700, se găsesc şi primele însemnări despre localităţile: Bogodinţ numit Bogotin, Slatina Nera şi Sasca Română, menţionate ca aparţinând districtului Palanca. Aceste însemnări reprezintă şi prima lor atestare documentară. Însăşi împăratul Imperiului Austro-Ungar, losif al Il-lea, face trei călătorii în Banat, la 1768, 1771 şi 1773. În cea de-a treia călătorie în sudul Banatului, a plecat la 10 mai 1773 din Arad, trece prin Timişoara, Jebel, Berzovia, Bocşa, Jamul Mare, Vârşeţ, Vlaicevăţ, Alibunar, Satul Nou, Panciona, Cuvin, Biserica Albă, Ciuchici, Sasca şi mai departe prin Almăj spre Mehadia. „Am plecat dimineaţa la 6:30 (la 17 mai 1773) din Biserica Albă şi am mers călare de la Slatina prin Sasca, unde se află mine de aramă" - spune împăratul în jurnalul său de călătorie. „Am văzut acolo trei topitorii (... ) câştigul anual , scăzând cheltuielile, este de 108.000 până la 110.000 de florini". „Munca în mine este oarecum anevoioasă (... ) ei nu au maşini, se lucrează numai în galerii. Pădurile au fost ruinate şi tăiate în aşa hal încât au rămas regiuni însemnate fără un singur copac măcar, fuseseră odată foarte frumoase" - continuă împăratul. „Mii de copaci putrezesc. Lemnul necesar construirii galeriilor se taie chiar şi vara, folosinduse adesea cîte o bucăţică dintr-o tulpină întreagă". Împăratul mai face observaţii privind viaţa minierilor, modul de administrare, corupţia din administraţie.

În anul 1770 în localitate existau mine de cupru şi trei topitorii cu 12 cuptoare, ocupând locul al doilea în privinţa extragerii cuprului în Banat.

Despre localitatea Sasca Montană, autorul Francesco Griselini în a sa „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei" , publicată în 1780, spunea : „Apoi, trecând peste alţi munţi, (...), se ajunge după o oră de drum în valea în care este aşezat oraşul minier Sasca. Aşezarea oraşului pe malurile unui pârâu ce-şi varsă apele în Nera, e cât se poate de frumoasă şi atrăgătoare, datorită imaginilor pitoreşti pe care natura le oferă cu dărnicie călătorului la fiecare pas."

În Cronica Banatului, Nicolae Stoica de Haţeg, arată că numai într-o singură zi, 18 octombrie 1788, la Sasca, turcii „au prăpădit vreo 50 de feciori şi pe căpitanul lovsilă şi pe oberlainantul (maiorul) Stănilă".

În cartea sa „System des Metalurgie" Dr. Carsten spune că, în decurs de 9 ani (1793-1801), Sasca a furnizat argint în valoare de 815 mărci. Socotind o marcă egală cu 233 grame, rezultă pentru această perioadă o producţie de 190 kg de argint curat.

În 1869, inginerul de mine Georg Von Marka, care conducea în acea perioadă exploatările de la Moravicza (Ocna de Fier), vorbind despre exploatarea cuprului la Sasca Montană de către romani, consideră minele de la Sasca Montană ca fiind cele mai vechi din Banat.

În perioada interbelică Sasca Montană a funcţionat ca plasă, având judecătorie, notariat, bancă, activitate economică, socială şi culturală înfloritoare.

După cel de-al Doilea Război Mondial, respectiv din 1957, se reia activitatea de prospecţiuni şi exploatări geologice IPEG, care a funcţionat până în anul 1992, iar din 1972 s-a reluat şi activitatea de extracţie a minereului de cupru şi prelucrare primară la flotaţia din Sasca Montană, până în anul 1998 când Mina Sasca Montană trece în conservare şi apoi închidere şi ecologizare.

Statutul administrativ al comunei Sasca Montană

Comuna Sasca Montana, impreuna cu satele care ii apartin (Sasca-Romana, Bogodinti, Slatina Nera si Potoc) este situata pe malurile raului Nera, intr-o zona binecuvantata, unde se pare ca timpul s-a oprit in loc.

Cu ani in urma era o zona miniera prospera de unde se extragea minereu de cupru si alte metale neferoase. Dupa 1990, ca in multe alte locuri din tara, industria miniera s-a diminuat extrem de mult, ceea ce a dus la incetarea acestei activitati in zona. Oamenii locului s-au mutat in alte localitati pentru a munci, iar cei care au ramas au incercat sa se descurce din alte activitati. Insa marele potential pe care il are zona, inca nu este exploatat la parametrii inalti. Agroturismul, poate deveni activitate de baza a comunei, existand deja o multime de case de vacanta si pensiuni. Turistii pot petrece aici clipe de neuitat, aproape de natura, indiferent de anotimp. Puteti oricand veni sa va convingeti de aceste lucruri. Toti sunteti bineveniti pe aceste meleaguri. Fiecare intr-un fel sau altul poate contribui la dezvoltarea si bunastarea acestei zone.