Rolul Managerului, a Stilului și Tipului de Management

Managerul

Din analiza definitiilor mangerului sau cadrului de conducere se constata doua abordari principale. O prima abordare, include in categoria managerilor nu numai cadrele de conducere propriu-zise, dar si personalul de specialitate. Pentru o asemenea abordare pledeaza si Peter Drucker, dupa ce face o

analiza evolutiva a cadrelor de conducere.

O a doua tendinta include in categoria managerilor numai persoanele care efectiv detin posturi manageriale, adica acelora care le sunt nemijlocit subordonati aloti alti componenti ai firmei, ce iau decizii de conducere, deci care influenteaza in mod direct actiunile si comportamentul altor persoane.

Materia prima a managerilor o reprezinta potentialul subordonatilor si propriul lor talent de a conduce. Managerii exercita in mod permanent, integral sau partial, functii de previziune, organizare, coordonare, antrenare si evaluare, referitoare la procesele de munca exercitate de subordonatii lor.

Aceasta a doua abordare o consideram mai riguroasa, intrucat in delimitarea managerilor se reflecta mai adecvat specificul procesului de conducere. Prima abordare este deficitara pentru ca nu face deosebirea intre specialistii si functionarii aparatului managerial (care asigura baza informationala necesara managementului intreprinderii si participa temporar la realizarea unor segmente ale proceselor

si relatiilor manageriale) si managerii propriu-zis, a caror misiune principala consta in exercitatea, previziunii, organizarii, coordonarii, antrenarii si evaluarii muncii primilor.

Sfera calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor managerilor

Specificul proceselor managerialese reflecta atat in proportia superioara in care managerii trebuie sa posede o serie de calitati, cunostinte, aptitudini si comportamente necesare tuturor componentilor firmei, cat si o serie de cunostinte si aptitudini specifice acestui domeniu. Din prima categorie fac parte: inteligenta, memoria, spiritul de observatie, capacitatea de concentrare, sanatatea

caracterul, calitati necesare in orice profesie, dar la dimensiuni sporite pentru manageri, data fiind complexitatea si dificultatea proceselor manageriale. Managerii trebuie sa posede intr-o proportie sporita si o serie de cunostinte economice, psiho-sociale, juridice, tehnice, matematice si statistice, de

cultura generala etc. si aptitudini de autoperfectionare continua, de a lucra in echipa s.a. Asa cum au raspuns managerii din 28 de tari, capacitatea de a decide, cunostintele manageriale, cunostintele economice, abilitatea de a dirija oamenii si capacitatea de autoperfectionare continu au un rol prioritar.

Capacitatea de a conduce o echipa, participativ este o alta aptitudine care are o importanta sporita in special in societatile comerciale de stat, obligate prin lege la un sistem managerial participativ.

Managementul participativ necesita manageri foarte buni, dar nu individualisti, cadre capabile sa depisteze, mobilizeze si amplifice potentialul microgrupului de executie si de conducere din care fac parte. De asemenea capacitatea de a conduce in echipa implica o stransa colaborare cu subordonatii si utilizarea pe scara larga a consultarii personalului, a luarii deciziilor in grup, in baza unor proceduri democratice.

Rezultanta calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor, a talentului si pregatirii managerilor, indiferent de nivel ierarhic, varsta, sex, o reprezinta cap[acitatea manageriala sau “leader-shipul”. In esenta, prin aceasta desemnam influenta interpersonala pe care o exercita un manager asupra subordonatilor in procesul stabilirii si, al realizarii obiectivelor.

Capacitatea manageriala, leader-shipul reprezinta potentialul activ, manifest al managerului, prin care acestaisi aduce contributia la functionarea si si dezvoltarea firmei, in calitatea sa de cadru de conducere, prin care se delimiteaza, in ultima instanta, de celelalte categorii de personal din cadru.

Competenta in domeniile pentru care este responsabil. Aceasta cuprinde atat modul de actiune in domeniu cat si modul de rezolvare a problemelor specifice.

Astfel:

- Seful de productie trebuie sa cunoasca atat produsele cat si tehnologiile necesare

pentru fabricarea lor.

- Seful serviciului de vanzare trebuie sa cunoasca atat produsele proprii cat si pe cele

ale concurentei.