Cuprins
- 1.Produsul 2
- a. Scurt istoric al produsului 2
- b. Gama sortimentală existentă pe piaţa produsului 3
- 2. Analiza ofertei 4
- a. Prezentarea principalilor ofertanţi (producători, importatori) prin prisma produselor oferite 4
- b. Volumul consumului şi al vânzărilor 6
- c. Evaluarea repartiţiei vânzărilor pe ofertanţi, precum şi a cotelor de piaţă 8
- d. Elemente care individualizează cele mai importante firme 10
- 3. Analiza cererii 10
- a. Definirea unităţii de consum, a unităţilor de cumpărare şi a unităţii de decizie 10
- b. Identificarea principalelor segmente de piaţă 10
- c. Stabilirea elementelor cantitative legate de consum şi locul de cumpărare 12
- d. Capacitatea pieţei 13
- e. Dezvoltarea pieţei 14
- 4. Distribuţia produsului 15
- a. Tipurile de unităţi comerciale prin care se realizează vânzarea către consumatori.15
- b. Evaluarea modului de distribuţie pe diferite mărci 15
- 5. Preţuri 16
- a. Determinarea segmentelor de preţ cu identificarea principalelor mărci incluse în fiecare segment.16
- b. Variaţia preţului în ultimii ani cu prezentarea motivelor ce au stat la baza acesteia.17
- 6. Promovarea produsului 17
- a. a. Identificarea modalităţilor prin care se face în prezent promovarea produselor.17
- b. Promovarea vânzărilor.19
- c. Identificarea principalelor campanii publicitare desfăşurate de competitiori în prezentul semestru şcolar şi analiza adaptării mesajului la segmentul ţintă vizat.20
- 7. Previziuni asupra pieţei 21
- Bibliografie 22
Extras din proiect
1.Produsul
a. Scurt istoric al produsului
Plăcerea mestecatului are o istorie veche: atunci când au dezgropat obiecte preistorice, arheologii au descoperit bucăţi întregi de răşină de copaci mestecată. Se poate spune, aşadar, că oamenii din antichitate au fost adevăraţii inventatori ai gumei de mestecat.
Grecii antici mestecau mastic ("mas-tee-ka") pentru a-şi împrospăta respiraţia - un fel de gumă de mestecat făcută din răşina arborelui de Mastic, care se găseşte, în general, în Grecia şi în Turcia. De asemenea, mayaşii mestecau o substanţă obţinută din seva arborelui Sapodilla.
Indienii nord-americani i-au învăţat pe colonişti să-şi aline setea mestecând răşina de molid. În anii 1800, bucăţi din această „gumă” din răşină de molid au fost vândute în partea estică a Statelor Unite, devenind prima gumă de mestecat comercializată. În 1848, John B. Curtis vândut prima gumă de mestecat, care se numea State of Maine Pure Spruce Gum (guma pură de molid din statul Maine). Comerţul cu această gumă a devenit un adevarat mijloc de îmbogăţire, până în jurul anilor 1850, când principalul ingredient al acestui produs a devenit ceara de parafină.
În 1971 Thomas Adams a patentat o maşină pentru fabricarea gumei, iar în 1880 John Colgan a descoperit cum să facă pentru ca guma să aibă gust bun o perioada mai lungă, în timpul mestecatului. În 1888, guma de mestecat a lui Adams, numită Tutti-Frutti, a devenit cea mai bine vândută gumă de mestecat. Tonomatele de gumă erau localizate în staţiile de metrou din New York. În 1914 a fost creată marca Wrigley Doublemint. Responsabili pentru adaugarea extractelor de mentă şi fructe în guma de mestecat au fost William Wrigley, Jr. şi Henry Fleer. În 1928 Walter Diemer a inventat guma roz de succes Dubble Bubble (baloane duble), o gumă foarte elastică, pentru baloane. Guma a fost roz din întâmplare, pentru că aceasta era culoarea pe care a avut-o la îndemână firma Fleer Chewing Gum Company.
b. Gama sortimentală existentă pe piaţa produsului
În ziua de astăzi, industria gumei de mestecat s-a dezvoltat foare mult. Astfel, pe piaţă există gume de mestecat cu diverse arome, prezentate sub culori distincte şi ambalate în diverse forme.
Prin sortiment înţelegem o colectivitate de mărfuri, având elemente comune, realizate sau comercializate de o anumită organizaţie, în scopul satisfacerii cererii unui segment de consumatori. Aşadar, putem spune că gama sortimentală a acestui produs se împarte, în principal, în două mari tipuri: există gumă de mestecat clasică şi gumă de mestecat pentru baloane. La rândul lor, acestea se pot clasifica după tipul de aromă: gumă de mestecat cu arome de diverse fructe/combinaţii de fructe, cu aromă de mentă (care, la rândul lor, pot fi clasificate după intensitatea aromei –strong mint, mild mint etc.). O altă clasificare se poate realiza şi după modul în care este prezentat produsul: sub formă de drajeuri sau de lame.
De la aceste sortimente de bază, pe piaţă găsim şi alte diferite combinaţii: gumă de mestecat cu diverse arome şi cu particule speciale pentru curăţarea dinţilor, gumă de mestecat umplută cu un lichid pentru a crea senzaţia de hidratare a consumatorului, gumă de mestecat fără zahăr ş.a.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Analiza pietei produsului guma de mestecat.doc
- BIBLIOGRAFIE.doc